jeudi 29 mars 2012

Sguardu di piacè

Una nuvella di
Jo Antonetti

M'hè venuta, ch'avia sette anni. Avia una caniola cursina da chjucu, sempre cun mè, fidata, mansa, ma u vicinu l'avia incausata d'avelli tombu trè galline. Babbu m'avia dettu sai ciò chì ti resta à fà o figliò, è l'aghju purtata cun mè fora di paese, ùn si dubbitava di nunda a puvaraccia, ma quandu aghju cacciatu u sette di caccaru, hà capitu, i so ochji sottumessi cherianu spiecazioni, aghju chjosu l'ochji è tiratuli  in capu. Dopu à avella intarrata, rientrendumine in casa, vidia u so sguardu, è risentia qualcosa di stranu, un sintimu di putenza, di piacè, qualcosa venia di cambià in mè. A cunfirmazione hè venuta voltu i mio quindeci anni, m'avianu arrubbatu a mottò, avia un dubbitu chì in paese, latrunchjinu ùn ci ne era chè unu, li avia datu rendez-vous à u listessu locu chè per a caniola. Subbitu m'avia pigliatu da in altu, chì mi purtava dece anni, è chì era un omatale.
A prima palla a li messe in u dinochju, è tandu ch'aghju vistu torna 'ssu sguardu. Pienghjulava, supplicava, l'aghju viutatu u sciarsgiore in corpu è in faccia, è risentia torna ‘ssu sintimu di supieriorità, di piacè, ié era infrebbatu.

Da tandu, a mo vita hà cambiatu. M’arricordu di ‘ssa turista, ch’avia falatu nantu a marina, avia tandu sedeci anni, dopu à avelli fattu  l’amore cum’ellu ci vulia, aghju cuminciatu à minalli patte nant’à e cule, li piacia, ridia , mi dicia, pichja più forte. Eo, ùn a vulia vede ride, innò vulia ritruvà ‘ssu sguardu, allora l’aghju tribbiata di calci in colpu, è tandu i so ochji anu giratu, è quandu l’aghju tomba, o  chì piacè, un deliziu immensu.

U mo cerbellu avia giratu, mi ci vulia à tumbà sempre di più per avè sempre di più piacè, una sola persona à tempu, ùn bastava più. Ne ci vulia dui, trè o dece, è i facia strazià sempre di più.

L’ultimi ch’avia tombu in Corsica, eranu ‘ssi turisti francesi, ch’avia scontru in muntagna, quattru giovani marsegliesi. Aviamu simpatizatu, è in giru à u focu, quella sera ci sciaccavamu une pochi di pastizzi. Tandu l’aghju braccati, l’aghju furzati à spugliassi,  è  a dammi i pochi soldi ch’elli avianu. Trimavanu, pienghjianu, ma ùn vulianu stammi à sente. Allora  m’era avvicinatu di u più grande, è li avia tiratu una palla in l’ochju. E cerbelle eranu spulate dece metri in daretu. L’altri si pisciavanu addossu, è tandu avianu fattu ciò ch’eo  li dicia,  è pienghjianu è cherianu pietà. L’aghju tombi à pentunate in capu.

E da custì, m’hè toccu à fughje  l’isula, à  ingagiammi nù a legione.

A legione era fatta per mè, pudia tumbà, strazià, scannà senza risicà prigione. Quandu simu ghjunti, quì nù u vostru paese, vi  possu dì,  chì n’aghju tombu zitelli, n’aghju furzatu donne è zitelloni, n’aghju strippatu vechjetti, mica per ideulugia, o fedeltà  à  a  bandera  di  a  legione.  Innò,  s’aghju fattu què  à I vostri ,  era solu  per ritruvà  ‘ssu sguardu chì  mi dava ‘ssu piacè chì m’infrebbava da  u  spinu sin’à  u  minchju.

E voi avà vuleriate ch’o l’appii eo ‘ssu sguardu, avà chè voi m’avete chjappu, straziatu, furzatu, castratu, a sò.

Ma cuntinuate puru à fà mi soffre, ùn u viderete mica ‘ssu sguardu da mè, innò ‘ssu sguardu era u mio piacè, u purtaraghju in infernu cun mè.

1 commentaire: