jeudi 11 novembre 2010

L'ultima sborgna

Una nuvella di
Jean-Yves Acquaviva

Buuuuù, chì sborgna ! N’aghju pigliatu d’altre...Ma questa quì vale dece. O u mio capu... Mi si pare chì ch’elli ci facenu u tunnellu di Vizzavona nentru. Sta volta basta era l’ultima, hè detta. Ci vole à dì chì dece anni di matrimoniu si fistighjeghjanu, ùn sò micca nulla. A c’emu fatta in casa. Eiu, a mio moglia è Francescu u mio amicu di sempre. A mio moglia, Faustina, Tittina cum’è a chjamu eiu. Bella, dolce, intelligente. Sempre pumpunata chì m’ete capitu… Ùn hè c’à per quellu affare c’ùn hè cusì passiunata. Ma, chì vulete fà ? A perfezzione po, ùn hè di stu mondu. È Francescu, u mio amicacciu. Trent’anni c’o ci cunniscimu. Intelligente ancu ellu, cultivatu, spurtivu è bellu zitellu. Ùn capiscu micca ch’ellu sia sempre solu. Ùn u vecu mai cù una donna. L’ultima volta c’o l’aghju vistu fraquintà era per u mio matrimoniu. È ancu, quella sera a zitella si n’era andata azeza, azeza. D’appressu à mè era à pena tagliata à a longa chì, nanzu di parte m’avia murgugnulatu ùn sò chì futichja nant’à a fideltà strignendu mi e mani forte. M’avia fattu ancu male sta scimaticone.

Buuuuù chì sborgna ! L’ultima ! Mai più ùn tuccaraghju un vichjeru d’alcollu. Soprattuttu più sta bienda strana ch’ellu m’hà fattu beie Francescu arisera. Bona era ma avà c’hè avà sò incapace à dì s’è dormu sempre o s’è sunnieghju. E sintite ste voce ? À mè mi pare di sente cantà. Chì dicenu ? « Libera me, Domine, di morte eterna ». Ci vole c’o m’arrizzi. Uuuuuù, aghju minatu di capu. Cant’à mè dormu sempre. È torna sta messa « Requiem … » Buuuuù chì sborgna !

Francescu sì chì tene più c’à mè, aghju u ricordu annibbiatu di vede lu surride vardendu mi parte dopu à u terzu vichjeru di a so bienda. Francescu, cum’ellu hè bravu. Hè sempre quì quandu aghju bisognu. Ci vole à dì chì u tempu l’hà. Hè simplice, ùn face nulla. Ùn hà micca bisognu di travaglià chì u babbone l’hà lasciatu una furtuna. Quant’unque, si deve annuià à pinuccia. U so passa tempu preferitu hè di trascinà a mio moglia. A porta à diritta è à manca, è, à quella li piace à girà e sette chjappelle. Ùn hà mai avutu u so permessu, a corcia.  Allora Francescu a porta cù a so vittura rossa. Cum’ella hè bella sta vittura, ma cum’ella hè rossa.

Buuuù chì sborgna ! Avà mi sentu pisatu, è l’affare vuguleghja, mi si pare d’esse n’un battellu. Aghju da rende sicura, sicura. Ci vole c’o m’arrizzi. Durmaraghju o micca ? Aghju da pisà una anca. Pianu, pianu. Uuuuuù, aghju minatu di dinochju. Ùn face micca male chì mi pare di minà n’un affare solfice ma quant’unque, pocu sugnacciu. Hè quante c’o fussi chjosu in una scatula. Oimè, avà pigliu a falata, stu colpu rendu. È torna canti, avà mi si pare chì l’affare sia in francese « Sur le seuil de sa maison, notre père t’attend ». È cantanu è cantanu… Buuuuuù chì sborgna !

Avà sentu un rimore stranu è regulare, pfuuù, pfuuuù,   pfuuuù… È e voce si spegnenu pocu à pocu… Buuuuù chì sborgna….   L’ultima hè detta…. 

7 commentaires:

  1. U littori firmarà quì stupitu à veru pinsendu à i sumiddi tematichi trà u testu "l'ultima sborgna" d'Acquaviva è "Corsica diaspora" di Santelli...

    Pudemu tistimuniàchì i dui testi ci sò parvinuti spiccati, senza cuncirtazioni trà l'autori...

    Ci vidimu no com'è un cennu particulari, una maravidda chì l'esistenza di 'ssu bloggu pò forsa pirmetta : U SBUCCA' D'UN IMAGINARIU FANTASTICU CORSU !

    Un imaginariu chì và à circà in u fundu di l'angosci è i pauri cullittivi...

    Parchì à l'azardu, no, ùn ci cridimu micca...

    RépondreSupprimer
  2. E sì, daretu à l'allegurii di ghjenti intarrati vivi, ci si piattaia com'è una spezia di nevrosa corsa di u XXIu seculu corsu ???

    E sì certi nuvelli di 'ssu bloggu fussini da avvicinà da a puisia murtifera d'un Cesari o d'un Paganelli ? A certi scritti abissali di Jureczek o di Desanti ?

    E si u fantasticu si mittissi anch'iddu à agguantà una certa tematica di... u murtoriu ???

    Eccu tematichi chì miretani a riflissioni !

    RépondreSupprimer
  3. aghju una peura : chè nosiamu più forti pè a morte chè pè a vita...

    Culomba

    RépondreSupprimer
  4. ho mi sò surdata : o JYA, quessa vale à Hitchcock, ci vuleria à fanne un "court métrage"...aaahhhhrg

    Culomba

    RépondreSupprimer
  5. Più forti pà a morti chè pà a vita ?

    Tandu scriviti annant'à TARRORI è FANTASIA !!!

    RépondreSupprimer
  6. Quessu hè trimendu, l'avia lettu nanta u foru corsu è l'aghju lettu dinù incù piace! Chì tanti stephen king! Bravu o JY :)

    RépondreSupprimer
  7. à mè, stu scrittu (bellissimu, ch'ella sia detta) m'hà fattu pensà à a canzona di I Cantelli, cantata da Petru Gambini, "Libera mè"


    Ghjiseppu

    RépondreSupprimer