jeudi 6 janvier 2011

Animali

Una nuvella di
Gilles Zerlini

Indè a mo famidda, emu sempri avutu l’animali. In i tempi di u mo babbu t’aviamu una decina di ghjaddini è ancu un menatu chì vinia d’Indoscina, briunaia tutta a ghjurnata « i Vietconghi, i Vietconghi ». Ma dopu quandu a mo mamma si hè ritruvata vèduva, u menatu si n’hè scappatu da a so capia in celu è qualchi ghjornu dopu t’emu manghjatu tutti i ghjaddini, u ghjaddu è i piuledda, t’emu fattu una puloppò di quiddi.

À  st’epica t’emu adduttatu un ghjattucciu,  una simana  dopu à l’intarramentu. À l’iniziu u chjamaiamu « misgiu, misgiu » com’è  tutti i picculi ghjatti, po Misgiu hé divintatu  u so nomu. Ma a mo mamma, à forza di chjamallu Misgiu hè passata pianu pianu à Michè. Michè  era u nomu di u mo puvaru babbu,  li facia piaceri à mammà, l’accunsulava iss’animali.

Ma l’altru ghjornu, una duminica, u Michè hè rigiratu in casa cù una gattiva firita à u spinu. Semu andati à u vitirinariu   ch’hà dittu « Madame Ferratch’ » (iddu dici sempri cusi Ferratch’, à menu iddu faci u sforzu da prununcià à a corsa) « Votre chaton est mal en point, il va falloir pratiquer une euthanasie ». Adèle, si chjama cussì  a mo mamma, ùn capia micca ciò ch’iddu era un « état nazi » ma pinsava bè chì ùn era micca una cosa simpàtica. Dunqua semu riturnati in casa cù Michè in un sachettu di plasticcu Casino, i sachetti com’è si faciani nanzi, i chjuchi, a mo mamma piinghjiva ; ancu più chè pà u so maritu.  Dopu emu missu u saccu dentru una scatula di scarpi Adidas è l’emu intarratu sottu à una fica di l’ortu, cù appena d’acqua biniditta di Lourdes chì puzzava un pocu.

A sirata si hè passata à u telefonu, Adèle hà chjamatu à tutti i so « copini »  è parenti, sin’à ondici ori cù à televisiò accesa cù u sonu à fondu. Ghjeu appena stancu, so andatu à chjinammi senza manghjà. Ma u sonnu ùn vinia micca, eru pinsarosu da a morti di u ghjattinu, mi turnava sempri in a menti a frasa « le petit chat est mort » com’è dicia a povera Agnès. D’appressu à mè era u ghjacaru di a vicina chì l’avia tumbatu. Madama Muller t’hà unu spezia di ghjàcaru gattivu, robba di berger Belge ma chì a so mamma era una caniscia giadda mi pari, infini hè gattivu. Allora ghjeu tutta à notti aghju riflittutu comu fà pà tumbà st’animalacciu. È sfuglittendu un libru di culu m’hè vinuta un’ idea. T’aviu da fà un unguentu cù a vaselina è appinuccia d’arzènicu, cussì t’avariu da arranghjà l’affari. 

U lindumani matina mi so impustatu di fronti à u purtonu di madama Muller. L’aspittava cù una sigaretta in beccu ch’e fumavu cù a mani manca. Facia appena attinzione parchì t’avia l’unguentu in punta à i diti di l’altra mani. Quandu hè surtita versu nov’ori pà fà fà i so bisogni à u so « chienchien à sa mèmère » mi so aviccinatu, è, mentri chì u ghjacaru si facia una bedda merda cù l’anchi stretti, u musu tesu è l’ochji mirlinu à l’urizonti,  l’accarizzeti u fronti è l’arechji dicendu « oui c’est bien, il est gentil le chien ». Idda surridia. U ghjacaru rugnulava ; sicuru ch’ùn aghju micca tuccatu a mani di Madama Muller, ùn so micca tontu, ghjeu.

Dopu aghju lampatu a mo sigaretta in tarra, so intrutu in furia in casa, mi so lavatu i mani cù pricuzioni cù una brossa è taddatu l’unghji curti curti. Po’ so  cuddatu in a mo camara à u pianu è aghju fighjulatu da u mo balconu i muvimenti di a vicina. So statu tutta a matinata cussì à fighjulà u carrughju è a pruprietà d’in faccia. M’aspittava à vedala sorta cù u so ghjacaracciu in una cuperta pà andà à u vitirinariu.

Versu quattru ori, hè surtita dinò, ma pà fà cacà à l’altru, in fattu cacani tutta a ghjurnata ‘ssi berger  Belge,  ed era sempri viva sta purcaria. Aghju pinsatu chì u mo toscu era troppu vechju, passatu. Piccatu, sarà pà a prossima volta, ch’e mi so dittu, cù un’ antra manera. Ma quandu so ricuddatu versu un’ ora di mani in a mo stanza, dopu à a fini da a seria televisata, c’era sempri u lumu dentru à a sala di a vicina, idda si chjina sempri à a stessa ora, aghju pinsatu chì u ghjacaru ùn avia micca pussutu spinghja u lumu. Puttana gobba !

1 commentaire:

  1. Com'iddu dici l'autori chì m'invia 'ssu testu : i quattru ultimi testi annant'à i ghjacari è i ghjatti... ci hà da vulè à fà spunsurizà u situ da Canigou !

    MB

    RépondreSupprimer