dimanche 9 octobre 2011

U tistamentu di Dick Silver (4,5,6/...)

Una nuvella di
Jean-Yves Acquaviva

IV


Circondu di London u 21 di farraghju di u 1990, 10 ore di mane.


Mark ùn avia durmitu a notte nanzu è s'era lasciatu andà à a penciula, u rimore di l'usciu l'avia toltu di 'ssu mezu sonnu. Prima, ùn a cunniscì, eranu quindeci anni ch'ellu ùn l'avia vista è i so ochji ùn eranu ancu richjarati bè. Sculinava solu una macacciula imprecisa viaghjà versu ellu, è po a vide, bella, ancu di più cà in i so ricordi. Era stata per ellu, u primu fantasimu, a prima emuzione, u primu basgiu. Longu l'annate scorse, l'avia imaginata, piantina fatta alburu, zitella fatta donna. È, avà chì i so ochji eranu belli aparti, ùn era mancu à pena dillusu. Bernie, Bernie Highstone, a cumpagna di i ghjochi zitelleschi, a fiura di u primu amore intintu d'una sessualità nascente, era quì, di punta à ellu. Grande, bionda, cù un paghju d'anche fine è longhe, un paghju di petti cum'è duie culline di a Silicon Valley è vistuta per fà nasce u parapiglia in ogni calzunettu. Una bomba attomica, ancu megliu cà tuttu ciò chì Mark avia imaginatu dumandendu si ciò ch'ella era pussutu turnà a zitella scrianzata cù quale avia spartutu tantu. In una strana fiumara, i ricordi l'annigavanu u ciarbellu, l'invadianu lascendu lu incapace di parlà o di move si. Bernie s'avvicinò torna un pocu è si calò ver'di ellu, li chjappò a faccia à duie mani è ponse e so lapre rosse nant'à a so fronte. Tandu, quand'elli eranu criaturi, facia sempre cusì s'ella sintia chì Mark si lasciava andà à u timore o puru l'impacenza è torna oghje, 'ssu basgiu l'avia assirinatu.
A vardava intransanditu, s'era messa à pusà nant'à u futtogliu cintrale è senza una parolla, avianu addunitu i so sguardi cum'è per cuttighjà megliu a ghjunta di quellu ch'elli aspittavanu tramindui.


V

Una furesta di u Northumberland, u 7 di maghju di u 1972, miziornu.

Fox, appughjatu à a so vittura varda u spitaculu. Omi in arme, camiò, cani, una mostra di forza spripusitata. Una armata pronta à mette l'assassinu à tallozzu, à buscà lu è à tumbà lu cum'è l'animale ch'ellu hè. Dapoi un'ora, sanu quale hè l'omu ch'elli cercanu, si chjama Dick Silver è tutt'ognunu u cunnosce quì. Hè una spezia di cumediante mancatu chì campa di travagliucci trovi à diritta è à manca. À chì u stà à sente, conta e so prove passate, e pezze di Shakespeare ch'ellu hà ghjucatu in a so giuventù è a so decisione di ritirà si in Blyth per curà a so vechja mamma. Sta mane, hè un antru rollu ch'ellu deve ghjucà, quellu di a preda nù 'ssa tamanta mossa à l'omu.

Dick corre, sente i cani appressu à ellu, spatansceghja, stupa, tossa è corre sempre di più in furia. À nant'à a so spalla manca, porta un saccu rossu, li pesa, u ritarda ma pare liatu à ellu, pare chì nisun'forza ùn li pudaria fà cappià. Cù a so manu libara, s'apre una strada à mezu à u frascume  sarratu di a selva duv'ellu hà trovu rifugiu. D'un trattu, a tarra li scappa sottu à i pedi, incappuccia, casca è si trova imprigiunatu in un fossu prufondu. Passata a suspresa, varda in giru à ellu è capisce chì senza aiuta ùn ci surtarà. Stinzendu l'arechja, li si pare di sente voce, ghjente chì s'avvicina. Omi è canaria li ghjugnenu addossu, l'abbaghji, i mughji, Dick aspetta cum'è u cignale strangulatu da u cappiu. Li si pare di sente digià i denti di i ghjacari ficcati in a so carne, a sà chì pietà ùn ci ne sarà. A sà chì 'ss'omi assitati di sangue è di vindetta ùn circaranu à piglià lu vivu. S'incagna cum'ellu pò in fondu à u tafone, strigne contru à u so pettu u saccu rossu è aspetta.


VI

Circondu di London u 21 di farraghju di u 1990, miziornu.

Un'ora è mezu chì Mark è Bernie stanu fighjendu l'usciu, à a mutesca. A so impacenza si cunnosce à a so manera d'appinzà l'ochji, di pichjà cù e mani nant'à l'appughjatoghji, parenu dui ghjudici aspittendu un accusatu per significà li a so cundanna à morte. Era digià cusì tandu, passavanu u so tempu à aspittà lu, stava sempre quattru passi in daretu, paurosu di tuttu, sempre à l'orlu di scappà à a minima cosa. È l'usciu s'aprì torna, pianu pianu, in un stritu longu. Mark è Bernie strinsenu l'appughjatoghji in un stessu muvimentu, cum'è dui lioni pronti à lampà si à nant'à qualchì gazella ghjunta à dissità si à u pozzu d'acqua fresca.

Eccu lu à Steven, Steven Caesar, magranchjinu, chjocchirascatu, una piccula barbetta per invichjà un pocu a so faccia d'eternu zitellone. Si vardanu tutt'à trè, u sguardu carcu à dumande l'unu per l'altru. Fù Bernie à rompe u silenziu, à dumandà ciò ch'elli facianu quì, torna inseme dopu à più di quindeci anni senza vede si. Caccionu ognunu a lettera signata da Dick Silver o u so fandoniu è a pagina di giurnale annuncendu a so fine in quella furesta di u Northumberland in u 1972. A parolla era sciolta avà, Bernie parlava assai è i dui masci stavanu à sente e so teurie, eranu cum'è nanzu, strinti cum'è e diti di a manu, in ordine di battaglia. Mark sintia a brama cullà in ellu, 'ssu desideriu ch'ellu avia piattu in un scornu di u so capu è chì oghje brusgiava d'un focu novu. L'avaria vulsutu cappià a bestia chì durmia in ellu, si saria vulinteri lampatu nant'à Bernie per una volta, una volta sola, supranà la.

U stritu di a porta, sei ochji sburlati, trè cori à sbattera, forse qualchì risposta...

4 commentaires:

  1. bellu ritornu o Jonh Acquaviva !!

    Francesca

    RépondreSupprimer
  2. hè u CENTESIMU!

    averà un premiu? :)

    Francesca bis

    RépondreSupprimer
  3. Innò, hè u 99u par ciò chì cuncerna l'intrati pà i testi.

    U 100u socu eu, ma ùn l'aghju micca fatta apposta.

    È ùn contu micca di dammi un premiu da par mè !

    Ma più chè l'intrati, sò i testi chì ci vularia à cuntà, è quissa ùn l'aghju fatta.

    MB

    RépondreSupprimer
  4. Credu chì no semu à 69 testi in tuttu.

    Da virificà.

    MB

    RépondreSupprimer