lundi 10 octobre 2011

Carnavali di i Cori Persi (1/...)

Una nuvella di
Marcu Biancarelli


(In mimoria di u pueta Anton Ghjuvanni Aliberti, 1871-1909)


I


Venite o passanti currite o vagabondi
Ascultate zitelle cù niscentre figure
Ghjunghje u carnavale da i lochi prufondi
Scunnisciute cunfine in quelle bughje alture
Duve nascenu scemi, mostri di tragedia
                                         Essari stranamente impazziti à a Luna
                                        Strigati da bivende, chjappi da a magia
                                        Chì i face ballà corci nant’à a cruna
                                        D’un acu di scimizia da Diavule tinutu,
                                        Sintite o sgaiuffi, è belle giuvanette
                                        In u vostru paese oghje si n’hè vinutu
                                        U Carnavale tontu cù e strane incette.

Quandu avia persu u so cori, Aliberti ? Bella quistioni in verità.

Aliberti l’avia fatti tutti. Par dì. È quand’e’ avanzu ch’iddu l’avia fatti, voddu fà capiscia ch’iddu l’avia cumissi tutti. Chì a so estru insuddisfattu li cumandaia d’agiscia cussì, suvitendu sempri un bisognu frenèticu di cunquistà i citadelli i più indòmiti, i furturezzi i più inalzalati.

Tandu, è par quissa, l’aviani amatu i donni di tutti i cuntrati, di tutti i sterpi ancu. Da i ribaldi sputriti di i mola, sappiuti par avè un’ ànima rutta, è impussìbuli da cunverta à a rilighjoni di i sìntimi, à i ghjuvanetti curtesi di i quartieri nòbili, vardati da  matrigni sticchiti, ghjuvanetti chì à prima vista erani chjusi  in un mondu di bedda crianza, ma chì infatti erani pronti ad infiarassi à chì li faria mirà i stesi infiniti di l’amori scioltu … Si cuntaia ch’iddi aviani succumbutu i lavandari quant’è i musicanti, i servi quant’è i cuntessi. Ancu una maestra di scola, à senta dì, una pracitrici di i più siveri, è una rilighjosa chì puri s’era vutata à Diu cù tenacità, ùn aviani sappiutu schisgià i so reti. È, malgradu l’ingannu, malgradu u disonori, mancu quisti quì pariani d’èssasi lagnati mai di a so dibbulezza.

Chì li truvaiani à Aliberti ? U so sguardu stranu forsa, unu sguardu abitatu duva paria di curra l’acqua d’un fiumu in ribulionu… O a so andatura altiera, sta inquatratura di viaghjadori chì li facia attravirsà i folli è a sucità cù a maistà d’un falu… A so boci, dinò, era di i più inabituali, appena arghita, una boci di bassu, ma calurosa, chì l’avaria fattu passà pà un attori di teatru… U fattu staghjia ch’iddi li falaiani à i peda, tutti quant’iddi erani, è li mandaiani indirizzi sicreti è biglietti infiarati, u si vuliani sparta, com’è un truffeu, cun ardenza è niscentria. Cù paura è ingurdizia. Ch’iddu ci fussi statu un prezzu à pagà ? Chì l’infamia è l’abbandonu l’avissi aspittati tutti à a sciuta di st’avvintura ? Pariani di sapella, ma suvitaiani cechi è spinsirati i violi di a so pirdizioni, è accittaiani u casticu finali com’è u sboccu lògicu di u so distinu.

Aliberti viaghjaia in u carrughju, notti bughja, è una lumera s’accindia. I so passi erani stati intesi nant’à u tighjatu. Da luntanu. Aspittatu era. Pichjaia à l’usciu, un cennu cunvinutu è a porta s’apria. Mancu u tempu di cuddà i scali chì ghjà una bucca u divuraia, u so capeddu lampatu in tarra, u so visu cupartu di basgi. A passioni, eccu ciò ch’iddu suminaia u pueta ind’iddu sbarcaia, a passioni scema è a dannazioni.

Aliberti vattaia i so predi mentri i so raprisintazioni, in tutti i salotti d’Auropa chì l’accuddìani. Ricitaia à menti i so cumpusizioni, è puntiddaia u ricitali cù versi di Leopardi, o cù traduzzioni dilicati di Goethe, o ancu cù adattazioni quantu fini di Keats.

Or chì sarà chì ti culpisci, cavaglieri armatu,
Tù solu è sciàlbidu paciaghju ?
U ghjuncu piega longu à u lavu
È ùn si senti abbaghju.

Or chì sarà chì ti culpisci, cavaglieri armatu,
Cussì bàmbulu ed acciaccatu ?
Di fenu hè carcu u trastoghju
Ricoltu u suminatu.

Ugni volta era un cirimoniu appruntatu cù minuzia, candeli accesi è accumpagnamenti musicali varii, sunata in sì minori di Liszt à u pianoforti o arranghjamentu di u cuncertu 2 di Rachmaninov ch’iddu avia pinsatu da par iddu, pà rèndalu ancu più prufundu è tenebrosu. Sapia dà à ugni pruduzzioni soia un ambienti rumànticu, è lìricu, è surrialistu è tràgicu sicondu i gusti d’un publicu ch’iddu sapia sempri anticipà. Aliberti era forsa più chè un pueta, era un artistu chì mischiaia i gènari, è chì si sapia fà ancu à l’occasioni unu spezia di pristidigitatori. O di magu, in una forma d’esaltazioni pagana chì incantaia quant’è ch’idda spiritaia u so auditoriu.

I so laccia era dunqua tandu, mentri i so pruduzzioni puètichi, ch’iddu i punia. Un’ attrici russia vinissi à ascultà una raprisintazioni ? Aliberti avaria bittu u sciampagnu in u so scarpinu priziosu nanzi à a fini di a notti… Una zitedda di famidda avissi assistutu cumossa à i so intarpritazioni infieriti ? Finia a mani à l’alba in i braccia di u siduttori.

È cussì andaia a vita di u nosciu pueta, cussì cumparia in a so lighjenda, vistutu di successu è di disideriu, ammiratu, cillibratu, è purtatu in bucca in tutti i lochi famosi di i grandi cità, da quinci è da mari in ddà.

Ma lachemu corra par avali, parchì socu stancu di cuntavvi sti foli. A sèguita di a storia maladetta d’Aliberti a vi palisaraghju un’ altra notti, sì Diu voli. È in più mi chjamani par veda ciò chì succedi à l’elefanti, culà in u curtili. Tinti animali, sò tribbulati è nimu riesci ad appacialli. A so, elefanti in un curtili hè una cosa chì vi faci rida. Ma sò elefanti un pocu com’è mè : elefanti nanni.

Ed hè ghjusta ciò chì vo diti, ùn mi socu ancu prisintatu. Piripichju, dunqua, mi chjamu, Piripichju u nannu, quissu di a canzona. M’accupu un pocu di tuttu in quissu cìrculu. Di parlà à l’animali, certu, ma dinò di rimetta l’òrdini trà l’aienti. È ancu, l’avareti capita, m’accupu di cuntà i storii.

Ma pà stasera, o ghjenti, n’aghju ghjà dittu troppu, è tandu vi salutu, è mi ritirgu.


6 commentaires:

  1. Un pocu bilanciu di ripresa :

    Par avali ci sò 41 245 pagini visti di u situ.

    I cimi si stati tocchi d'aprili 2011 (8 185 visti) è mentri nuvembri è dicembri 2010 (6 530 è 7 471 visti).

    U restu di u tempu, a media fù di 2 000 o 3 000 pagini visti.

    Cù 1 051 pagini visti di sittembri 2011, si pò dì chì u bloggu ripidda pian pianinu.

    Ughjettivi pà a siconda annanta, dunca :

    - ghjunghja à 100 testi publicati.
    - varcà i 60 000 pagini visti.

    A faremu ?

    MB

    RépondreSupprimer
  2. Ensemble tout devient possible, dicia l'altru nanettu...

    RépondreSupprimer
  3. Felice anniversariu Macru ;)

    Titic

    RépondreSupprimer
  4. Marcu micca Macru.... :p

    Re-Titic

    RépondreSupprimer
  5. Sò turnata quì à l'ispensata è mi sò campata. Vi ne ringraziu preghendu vi quant'è à quelli chì vo tinite cari un'annata 2012 fatata è furtunata. Voi tutti sì quì l'avete a foga, l'audacia è ancu l'ìndule di dì e vostre à manere vostre è tantu megliu par quelli chì cum'è mè ogni tantu ghjùnghjenu quì par bundulà appena. Scialatèvila

    RépondreSupprimer
  6. ùn ti ferma più ch'à compie : cumenciava cusì bè sta nuvella! -)

    RépondreSupprimer