mardi 30 novembre 2010

In manu à u Diavule (4,5/8)

Una nuvella di
Jean-Yves Acquaviva


IV

N° 101 Regent Street, London, 10 ore di mane l’11 di faraghju di u 2010.

Faustino si strufinava l’ochji, appughjatu à u muntante di u lettu scupria a stanza. A viciglia, ùn l’avia vista c’à bughju, imbriacatu ch’ellu era da a  brama tonta chì l’avia puntatu à suvità à Jezabel. L’avia pigliata cù passione parechje volte. In fine, li si paria cusì. Quale era statu in u pusessu di l’altru, ùn la sapia più tantu. S’era pisatu è era surtitu di a camara, ingutuppatu in un linzolu. Viaghjava n’un longu curridore, nant’à i muri ci vidia una mansa di pitture chì riprisintavanu tutte una visione di l’infernu. Brueghel, Delacroix è tanti altri eranu prisenti quì. Ùn pudianu esse originali ma s’elle eranu copie, eranu tremende. Guidendu si à ciò chì li parianu voce, avia puntatu una porta tamanta. Si truvava in una pezza immensa, ci sarianu stati sani sani i dui piani di a casa paterna.

C’era custì trè persone in giru à un tavulinu, Jezabel, un omu è una donna. Faustino i fighjava senza sapè chì dì. A giuvanotta s’era avvicinata, l’avia abbracciatu è sciaccatu un basgiu passiunatu. L’avia fattu pusà ancu ellu, u vardavanu  senza cappià un sonu. A sumiglia trà ‘sse duie parsone era incridibule, eranu stampati tale è quale. Biondi, ochji turchini, belli, parfetti.

       « Ti prisentu dui amichi cari, Mercy Phillips è Stoyana Felenenkova. »

Stoyana avia pigliatu a manu di Faustino. Quellu, sintia un dolce calore invade lu, era cum’è s’è u spiritu di ‘ssa donna pigliava a piazza di u soiu. Ùn avia più pinsate proprie, eranu quelle di Stoyana à accasà si in u so ciarbellu. Dopu à qualchì siconda, a donna l’avia cappiatu a manu è Faustino avia fattu un saltu nant’à a so carreia. L’ochji sburlati, impiuti di supresa è di tarrore, spatansciava, sudava. U dolce calore s’era fattu brusgiatura. Vardava in giru à ellu, ùn ci era più nimu. S’era arrizzatu, vistutu è era surtitu in carrughju. Viaghjava senza pudè toglie di a so mente u ricordu di e fiure chì Stoyana ci avia stampatu. È po c’era u so surrisu, un surrisu d’anghjulu o di dimoniu…

V


New Scotland Yard, London, 9 ore di mane u 13 di faraghju di u 2010.

Nulla di più, l’arrigistramentu era finitu è Mark Littlewhite circava à sbucinà u ghjumellu di a storia chì Faustino vinia di cuntà li. Chì eranu ‘sse fiure messe in capu à u giuvanottu da Stoyana ? Duve era a ragione chì risicava di causà a so morte ? E risposte ci vulia à buscà le altrò. Mark avia chjappu qualchì nota è era surtitu di u bastimentu. Caminava à via di Regent street.

Era intrutu in u vechju immobule è avia pichjatu à a porta di u vardianu. Avia dumandatu appressu à una certa « Jezabel », ma l’omu ùn vidia micca. Ghjente giovana, quì ùn ci n’era. C’era ottu appartamenti, sei occupati da coppii di persone anziane, unu da un omu solu è un antru viotu dapoi parechji anni. Mark avia chersu di pudè visità quellu tralasciatu. U vardianu ùn era tantu caldu per lascià lu fà ma videndu a so placca di pulizzeru, avia cidutu. S’era fattu entre è avia sarratu a porta daretu à ellu. S’era firmatu una stundetta da abbituà i so ochji à l’oscurità è avà viaghjava à passi ciatti. Di fatti, u locu paria abbandunatu dapoi un certu tempu. Ùn c’era più nisunu segnu di u lussu amintatu da Faustino, à parlà chjaru, ùn c’era nulla, mancu un mobbule. Era ghjuntu di punta à a porta maiò chì apria nant’à a pezza immensa duve u giuvanottu dicia d’avè fattu ‘ssu scontru stranu. Una manu nant’à a cricca è l’altra nant’à a so pistola, l’avia spalancata. À l’altru capu ci vidia un tavulinu tamantu è addossu una forma ch’ellu ùn pudia ancu difinisce. S’era avvicinatu mirendu in ogni scornu, u core à sbattera. Avia tiratu e tindine è u luciore avia assaltatu a pezza fendu li scopre un spitaculu spavintosu. Nant’à u tavulinu, ci ghjacia una giuvanotta, bruna, capellicorta. Stava mezu spugliata, e bracce in croce. U so pettu era insanguinatu è culpitu di miraculi di cultillate, un veru macellu. Ma più c’à quessa, ciò chì ghjacciava u sangue di Mark, era ‘ssu surrisu biatu chì illuminava a so faccia. I so ochji verdi eranu impiuti di cuntintezza, cum’è s’è l’infirzzate l’avessinu libarata di e so trave. A sola cosa à scaglià a billezza di u so visu era ‘ssu filu rossu chì era corsu à un scornu di a so bocca. Fora di e ferite in pettu, Mark ùn vidia nisunu colpu è, ancu più stranu, mancu una stampa di difesa. E so ugne eranu pulite, pulite. Mark ne era sicuru, Jezabel avia accittatu a so sorte. In pianu avia trovu un stilettu, a lama era cuparta di sangue caghjatu. S’era calatu per fighjà lu megliu è i so ochji s’eranu firmati nant’à un pizzucciu di carta bianca. L’avia ricossu, vardatu e duie facce è u s’era ficcatu in stacca.

            « Allò, quì hè l’ispettore Mark Littlewhite, ci vole à mandà supitu una squatra d’esperti à u 101 Regent Street. »

Mark era fora avà, avia fiscatu un taxì è s’era lampatu nentru dicendu à u cunduttore : « Lombard Street, in furia ».
Lighjia è lighjia torna ‘ssa cartarella ch’ellu avia trovu, à nant’à c’era stampatu mezu in neru, mezu in rossu: Mercy Phillips, Stoyana felenenkova & Co, negoziu di l’anima di l’arte, 7 Lombard Street.


2 commentaires:

  1. 365 pagini visti arimani !!!

    U record di 331 hè statu più chè trapassatu.

    Hè u testu di Marilena chì faci u buzz (142 visti).

    RépondreSupprimer
  2. wow!! ghjaccia u sangue, magnificu!

    Culomba

    RépondreSupprimer