lundi 19 septembre 2011

Entre mariposas negras (3/3)

Una nuvella di
Francesca Graziani

U zitellu si precipitò senza altru mentre chì Moune, u core affannatu, pigliava à l'insù. Avvicinendusi da a chjesa, si ghjacciò u so sangue : sentia i mughji di terrore di Juan, è e rise di l'altri. Rise ? O Signore, ma chì li facianu ? Jorge era longutiratu davanti à a porta di Santa Croce. Di sicuru, avia pruvatu à impedisceli di entre è s'era fattu pistà di colpi. U so visu era in sangue, u nasu sciappatu. Paria acciaccatu, ma rispirava, chirchinnendu. Li accarizzò u fronte cù una tennerezza chì a susprese, parlenduli per chetallu :

- Anu da ghjunghje i succorsi, ùn ti ne fà Jorge, t'anu da purtà à l'uspitale, veneraghju cun tè, tuttu anderà bè... Jorge si vulia ridrizzà, ma cappiò un stridu. Mustrò u so bracciu : paria troncu.
- Stà fermu, cerca d'ùn move, aspetta i succorsi, ghjunghjenu...

In Santa Croce, Juanito, nudu in Cristu, era mantenutu contru à u muru da dui cugini di Moune. Anch'ellu era in sangue, ùn si ricunniscia guasi più u so visu imbuffatu. Mughjava, supplicava guasi, è l'altri ridianu, ùn li paria vera à Moune, l'era insuppurtevule di vede u so idulu trimà davanti à uni pochi di paisani rozi.

- BASTA o tonti! Site scimiti, lasciatelu! Ghjunghje a pulizza, vi privengu, futtite u campu !
Lavighju, cù un sguardu allucinatu, tenia un cirone accesu ch'ellu avvicinava da a zira di u Gitanu, tuttu scherzendu.
- Dopu à u mo "trattamentu", ùn ti ghjuverà più tantu u to minchjone o Gitanacciu. T'amparerà à ingannà una zitella nucente. T'aghju da uscià cum'è u porcu chè tù sì.

 Quand'elli eranu ghjunti, u giuvanottu n'era à u culmine di a gudera è ùn si era mancu pussutu staccà da a so amante à a vista di l'assaltanti. Infuriati, l'avianu agguantatu, mentre chì Millie ritenia a so figliola chì si sbattia cum'è un diavule, l'avianu lampatu in terra è presu à calci in i fianchi, in u capu, specialmente in u capu. L'avianu conciu à ottu contru à unu, ùn pudia chè pruvà à prutegesi cù e bracce. Avia u corpu insaghjatu, i sopracigli è i maschetti aperti, è piccule piache sanguinulente fatte da i scarpi da tutte e parte. Nany i precava di piantà, stridava indernu, pruvendu à scappà da a strinta di a mamma. Avia solu a so tunica corta addossu. E so coscie bianche cum'è u latte eranu maculate da u sangue di u so fiore svirginatu.
Avà Juan contru à u muru si liccava calci in u ventru chì li tagliavanu u fiatu. Si piecò in dui, ma Lavighju li pisò u capu chjappendulu pè i capelli è d'un gestu seccu li brusgiò a punta di u cazzu cù a fiamma. U puvaracciu lentò un rughju inumanu prima di vene menu è di cascà in pianu. Cù a forza di l'addisperu, Nany si liberò infine da a mamma è si lampò nantu à u corpu di u so innamuratu.

"POLICE! Mais qu'est-ce qu'il se passe là-dedans? Bande de sauvages! Ouf! Avec ces Corses, on est jamais tranquilles, quand est-ce que je vais avoir ma mutation, moi? "

I paisani firmonu imbasgialiti, parianu di sbriacà d'un colpu. Lavighju guardava stupitu u cirone chì s'era spentu à a sbattulata di a porta, quant'è ch'ellu ùn capiscissi più ciò ch'ellu facia in a so manu. Funu tutti imbarcati cù e manette in a camiunetta di a pulizza, ancu Millie è e figliole, malgradu e so prutestazione. Si guardavanu tutt'à trè cù un odiu chì paria definitivu. Pè u finestrellu, Nany ebbe u tempu di vede ghjunghje u SAMU, accoltu da u Merre.

Nany ùn hà mai ricivutu risposte à e lettare ch'ella hà mandatu à Juanito. Solu Jorge hà rispostu una volta pè u so amicu : "Juan hè partutu in America latina. Ti dumanda di pardunallu, vole sminticà tuttu. Dice ch'è tù sì una principessa è chì ellu hè un povaru tippu." Ùn li firmava più chè e foglie di marijuana assiccata in un quaternu, cù i puemi d'amore ch'ellu li avia scrittu. Un bel'ghjornu, lampò tuttu in u focu, francu un ritrattu ch'ellu avia fattu di ella, cù sta legenda, stratta di un puema di Garcia Lorca :

"Entre mariposas negras
 va una muchacha morena
 junto a una blanca serpiente de niebla "

Jorge è Moune cuntinuvonu à scrivesi, à scambià puemi è disegni, è una volta si sò ancu trovi in Nizza pè una piccula scappata amurosa, po e so strade si sò alluntanate à pocu à pocu. E duie surelle ùn si sò mai più parlatu. Moune hà scrittu parechje volte à Nany per chere u so pardonu, senza mai buscà risposta. Millie hè firmata sola, e duie figliole avenduli giratu u spinu pè a vita.

Aucun commentaire:

Enregistrer un commentaire