mercredi 8 décembre 2010

Un ghjornu o l’altru…

Una nuvella di
Micheli Solinas

«  Un ghjornu o l’altru vidarè, vultaraghju à pusseda ti dinò ».
François Bartholony s’aìa varcatu lu mari tant’anni fà è di a vita di prima ùn si tinia mancu a nustalgia. S’era lasciatu a casa, u paesi è a mamma, i frateddi è i sureddi, i parenti è l’amichi. Aìa mutatu versu, s’era tralasciatu i segni quant’è i paroli. Era duvintatu un antru è assumaia a so nova identità.
Dopu à una vita di travagliu, di strazii, una vita senza cuncissioni facia parti di u Mondu, quiddu di i saloni è di i rilazioni, quiddu di l’aghjenti di prima trinca. À rombu di sforzi, à rombu di sacrifizii, era ghjuntu à a cima è ni risintia una fiirtà tamanta. U so passatu paisanu è misirosu s’era presu un calciu in culu è mai più, ùn era vultatu à turmintà lu, s’era ancu furzatu à sminticà i paroli primi di l’amori maternu, ci vulia è ci vulia ad essa un antru da tuccà u Mondu. S’impignò tandu à ammaistrà i so codici.
È quantunqua…
U ribombu di l’aghjenti in curridori u discitò. L’ochji fissi, a si pruvò à ghjirà u capu ma ùn c’era statu manera, circò ancu di metta si à pusà ma mancu à pinsà la, i bracci li falaiani. Infatti ùn risintia mancu più i so membri, ùn firmaia chè a cuscenza d’essa, a pinsata sì ma a sinsazioni fisica s’era svanita. Pruvò à pisà u bracciu, a manu, u ditu … ma pinseti, fiascu, un cadavaru. Ùn rispundiani più à l’ordini. Li vensi subitu un sintimu di sulitudini trimenda, di tralasciu è d’angoscia. Po vensi pian’pianinu u sbelu, a pauraccia nera. Era inchjudatu in lettu senza raghjoni circaia po in i so ricordi a causa di issu statu novu ma spicazioni ùn li viniani.
L’ori sfilaiani è à rombu di matriculà, li vultoni à menti l’ultimi stondi nanzi à u biotu. Era statu invitatu à fà cena ind’è l’amichi Charrol è nanzi di licinzià si…più nudda, l’abissi neri.
A risposta l’aìa avali, era chjinatu nantu à issu lettu, à u spidali. I curridori erani vivi. Intindìa i scaccanati, i pienti, u pass’è veni pirpituali di l’infirmieri, u murtizzu pirmanenti. Tuttu issu scumbugliu di sonu è di sensi li vultulò u stomacu, l’era ghjunta guasgi a voglia di renda.
Circò à mova ma manera ùn c’era stata. Tandu chjamò :
- OOOOOOOO ….. OOOOOOOOOOOOO !!!!!
Un’ infirmiera chì facìa a visita di i malati s’avvicinò.
-         Ahhh,  ça y est, vous êtes revenu à vous, patientez un petit moment le docteur va passer vous voir.
-         Ma ma ma ma…
È a tippa si n’andò, guasgi à corri corri. Li tuccaia tandu à pacinzià. L’ori passoni, L’unicu  passatempu era di fighjulà à minuzia u suffitu biancu. Pocu à pocu li ghjunsi a penciula, u sonniu pigliò postu in issa stanza.
- In issu curridori ùn ci hè mancu lumi, in faccia ancu di grazia ch’eddu ci hè issu lumineddu chì mi parmetti d’avanzà senza troppu inciampà. M’avvicingu à pasponu fin’à l’intrata di a pezza. Ci hè un sciaminè è una vichjaredda chì posa à u focu è chì l’attizza.Si volta è mi dici : « A t’aghju ditta più d’una volta chì un ghjornu o l’altru vultariu… ».
Ghjustu quand’edda si spensi a spirenza di veda calchissìa affaccà, sbarcò quiddu duttori bramatu da purtà calchì spicazioni, cù a so scorta, un’antra duttori più ghjovana è un’ infirmiera. « Era ora !!! » pinsò l’inchjudatu.
- M. Bartholony, je me présente : Docteur Malchaussé, nous vous avons placé en neurologie suite à une perte de connaissance et à une chute. La chute sans gravité, je vous rassure. Vous avez été victime d’une attaque cérébrale et vous souffrez d’une hémiplégie. Vous allez rester avec nous un petit moment et on va bien s’occuper de vous, il n’y a aucun souci. Tout le personnel médical est à vos côtés. N’ayez crainte d'ici peu nous vous remettrons sur pieds.
- Ma comu hè chì ùn possu mova o sgiò duttori ? Dì ti mi ghjà comu hè accadutu l’affari ? Quantu aghju da stà quì ?
- bon ok, je vois ça à l’air bien plus sérieux là.
- O sgiò duttori, comu più seriu l’affari ? Mi piatteti calcosa ? Dì ti mi ghjà ?
- M. Bartholony pourriez - vous vous exprimer dans notre langue ?
- Comu m’aghju da sprimà ind’a noscia lingua ? è chì parlu quì ? u chinesi ?  mi piglieti pà quali ? pà un barnacali ? ùn socu abbastanza chjaru ?
- Monsieur Bartholony, calmez vous…
- Comu ? Ma … comu ùn capiti micca ciò ch’e dicu ? Puttana gobba !!! Mi piglieti pà …
-         Mlle Bontemps chargez vous de prévenir le service de psychiatrie…
-         Ma tontu ùn socu, incumpitenti ch’è tù sè !!!!
-         Marie paule préparez un calment, il est en plein délire !!!
L’infirmiera appruntò una sciringa è a li sciaccò in a spadda.
Sunniacci…
Torna in issu curridori scuru, torna issu lumineddu da insignà mi a vìa, u sciaminè chì sciuppitteghja è issa vichjaccia chì attizza u focu. Puttana miseria ! indu socu ?
L’anziana si vultò è li dissi :
« A t’aghju dittu chì un ghjornu o l’altru, sariamu torna riuniti, a t’aghju dittu chì torna una volta ti pussidarìa !!! Ai fattu strada senza mè, rinigata socu stata o baschirò !!! T’hè piaciutu u soldu ? T’hè piaciutu u Mondu ? Com’edda hè stata longa a me attesa. Ma avà ti ritrovu, un ghjornu o l’altru o curtichjò, a t’aghju ditta. Guarda u focu ùn si spinghji. Eiu m’aghju da spinghja è tù pigliarè u me postu. Eccu a to sempiterna cundanna o mulizzò, di stà quì à tena issu focu vivu, à suffià nant’à i brasgi. U mondu avali par tè hè quì, mi vighjarè issu focu. » 
È a so risa l’imbuffò u ciarbeddu, è ribumbaia in eddu, una risa da discità un mondu…
Françescu Bartoloni s’aìa varcatu lu mari tant’anni fà è di a so vita di prima ni mintinia avali u focu. Attizzaia a brasgia. Solu in a so camara bianca. S’era lasciatu u mondu.

1 commentaire:

  1. 409 pagini visti arimani... veni à dì : RECORD BATTUTU una volta di più !

    RépondreSupprimer