dimanche 28 novembre 2010

Intervirtualità

Una nuvella di
Marilena Verheus

Water, water, every where,
And all the boards did shrink;
Water, water, every where,
Nor any drop to drink.

         (S.T. Coleridge)

Eccuti  qui, sott'à u celu d'acciaghju. D'acciaghju dinù u mare chì ti circonda. Un grisgiore acciarinu dappertuttu. D’u to mondu culuritu, d’a to terra fiurita, d’u to paese vivace, d’a to casa cunfurtevule: ùn ne ferma più nunda.

Sì sola. Sò tutti spariti. Di tantu in tantu passa à gallu a salma di un animale: un cane gonfiu è merzu, u corpu è e patte d'una vacca bianch'è nera è, una volta, un visu familiare ma scunnisciutu, ochjibiotu, cappellicrosciu, a bocca aperta in un ultimu mughju di spaventu.

Sì sola. Ind'u to mondu silenziosu è foscu l'acqua colla sempre. Ti ne sì avvista quand'è l'ultime cime di muntagna sparisconu anch'elle sott’à  l'acqua ingorda. St'acqua chì nanzu ti facia campà t'hè duvintata nemica. Ùn arreca chè morte è paura. St'acqua ghjalata è puzzicosa, ùn a poi mancu beie. Ne ai vistu tanti chì anu betu : ùn ne ferma manc'unu. Innò, beie ùn poi. Benchì a sete ti brusgi in gola, benchì a to persona sana brami l'acqua, beie ùn poi. Hè diffesu.

Cum'è manghjà, d'altronde. Ma chì puderesti manghjà ? Quella vacca ? Hè morta anch'ella biendu l'acqua malefica è maladetta. Tuttu ciò ch'è t’avii purtatu addossu hè guastu da l'acqua. Biscotti muciditi, mele cuperte di muffa - anch'i to panni impuzzichiscenu dipoi stamane. Ai da more subbacata è salmastrata.

Ti rivene in mente a to vita di nanzu. Per sminticà a fame basta à chjode l’ochji è ti ritrovi subitu in casa toia. Vedi a luce, torni à abbraccià  figlioli è maritu, senti e so voce è u so calore. U gustu d’u caffè duminicale, u muscu d’u pane caldu, appena sciutu d’u fornu, u mazzulu di fiori nant’à a tavula, a pioggia chì batte contr’à i purtelli... Ancu di grazia ci hè a casa, u tettu, a prutezzione di i muri! St’acqua chì fala è fala senza fine, stu ventu chì dipoi un tempu mughja fora, cumu faresti senza casa ?

Ma a casa ùn hà micca tinutu contr’à a viulenza di l’acqua, a corcia.  In una stonda spavintosa s’hè sprufundata è ai vistu sparisce a to famiglia in l’onda bullichente. Cù u figliolu minore è qualchì pruvista ti sì salvata nant’à a porta, stringhjendulu forte, st’essere vivu, ultimu ricordu di a to vita di nanzu, ultimu fruttu di u to grembiu, un suppulellu di nurmalità à mez’à i scumpienti d’un mondu chì si ne more.

Si n’hè andatu anch’ellu pochi ghjorni dopu. Fù l’ultimu crepacore cù l’ultime lacrime – ormai lacrime ùn ne avìi più, s’eranu siccate tutte quante... Hè vera, l’avii fattu beie tù, ùn sapìi ancu chì l’acqua era turnata velenu. Avia a sete, u tintu... chì pudìi fà ? Ùn hà mancu suffertu, hà chjosu l’ochji è s’hè addurmintatu in e to bracce. Pianu pianu s’hè spentu, ùn ti ne sì mancu resu contu. Quantu tempu l’ai tinutu cusì ? Ùn a sai, forse duie ore, forse dui ghjorni... L’ai duvutu lascià andà quandu un topu maiò (vivu ! Infine un essere vivu, ti sì dettu...) uscì da l’acqua è misse à rodeli l’anche. Ripugnata, ai spintu zitellu è topu in mare tramindui senza manc’un addiu...

Eccuti dunque quì, cunsumata da a sete, aspittendu a fine nant’à ‘ssu mare infinitu. Ma... da more assetata à more avvelenata chì sfarenza ci hè ? Una candella, una sola, ti daria un sullevu tamantu... un buccuncinu... È digià si stende a to manu verdi l'acqua puzzulente. Poch'impreme... senza più pinsà bei à mani piene.

U silenziu s'apprufundisce. U celu si scurisce ancu di più, un ventu ghjalatu ti cotra a faccia. Fiacca, ti stracqui nant'à u legnu chì ti hà purtatu fin'à quì. Stu legnu chì, ind'un antra vita, era a porta di a to casa... Ti stracqui è ti lasci sculiscià in u nulla. U to nasu s'empie di un muscu stranu, un sonu luntanu ti batte in l'arechji, è sarà u sole chì luce custì ? À u ritimu d'u to batticore è azzicata da l’onde t'affondi in u mondu di l'incuscente. Muschi, soni, luce : ti pare di rinvivisce, di rinasce ind’un calmu beatu.

Ind’u luciore luntanu distingui i visi di i to cari: ci hè u chjucu, t’aspettanu tutti, eccu à mammata! Ah... infine sì salva, hè compiu u to viaghju, sì ghjunta in casa toia, quì ùn esiste a suffrenza, ùn ci hè bisognu di strazià,  nè mancu di parlà: veni accolta in una cumprensione muta, in un sapè universale... Sarà quessa, l’eternità? Ma prestu, a luce si spenghje è u mondu s'annegrisce. Sculisci sempre più in fondu à u nulla eppo ti spenghji ancu tù. Ùn senti più nunda, for di l'undulighjà di l'acqua.

A to ora ùn hè ancu vinuta. Un soffiu inaspittatu ti sveglia. Cuntinueghja sempre ‘ss'undulighjà, ma u ritimu hè cambiatu appena. Sott'à e to mani senti sempre u legnu di a to porta, ma ùn senti più u puzzu di l'acqua nè quellu di i to panni. Sarà pussibule... sì nuda in Cristu ! Apri un ochju è vedi a tencia crudele d'u tippu chì, ti n'avvedi avà, hè a caghjò di l'undulià: si trova trà e to anche è si dà di rimenu. U guardi in catarochju : hè impiluccatu è vistutu d’un abitu stranu in villutu. Pare tuttu un fandoniu d'un altra epica.

"Puttana gobba... ma mittiti ghjà à corpu inghjò..." ch'ellu murmureghja trà i denti. Ti cappia, denduti l'occasione di fighjà u paese. Lochi tristi, case grisge quant'è u mare di nanzu, un palu tamantu à meza piazza è più in dà si vede un scrittu : "Taverna". Un vechju pannellu mezu sguassatu dice : "Mi  e la”. “Socu u Cavaglieri,” ti dice u fandoniu. “Semi quì in un locu cusì scantatu chì l’acqua ùn ci ghjunghjarà mai. Ùn cunniscimi cà a legi ‘llu palu. Voltati.”

Pianu pianu scopri a rialtà spietata: quì principia un’altra eternità...

6 commentaires:

  1. 288 pagini visti arimani.

    È oghji si saluta l'affaccata di l'11u autori di 'ssu situ : benvinuta o Marilè !

    RépondreSupprimer
  2. Torna 3 è ci scrivimu in phc.

    JYA

    RépondreSupprimer
  3. A Cronaca di Desanti (84 visti) è l'Alchimistu di Cuneo (76 visti) facini una intruta sfracassanti in u Top 10 di i testi i più letti !

    RépondreSupprimer
  4. Intervirtuallità veni à ficcassi in siconda pusizioni di i testi letti (113 visti in 24 ori). Imprissiunanti !

    RépondreSupprimer
  5. Brava Marilena, pà quissu primu testu.
    A prestu !!!
    GhjC

    RépondreSupprimer
  6. Ci hè cum'un'aria di MacCarthy è di " a strada" nù 'ssu scrittu

    ghjiseppu

    RépondreSupprimer