samedi 19 mai 2012

T&F : a fini

Tarrori è Fantasia, hè finita !


U bloggu ùn ricevi più testi.


Ma una publicazioni hè privista. L'autori sarani cuntattati pà pricisioni è autorizazioni.


À ringraziavvi à tutti pà i vosci cuntribuzioni !

samedi 21 avril 2012

Effacement de X


Una nuvella di
Francescu Viangalli


Nicolas Malewicz                                                                                                   M, u 2 di ferraghju 2011        Presidente di a Fundazione di a Strategia Audiovisuale (FSA)


À  : Signore M 5, Altu Riprisentente di a Direzione di a Quistione X di pettu à u Cunsiglu di l’audiovisuale di a Ripubblica di M
Ughjettu : Effacement psychologique de X


Caru Signore Altu Riprisentente di a Direzione di a Quistione X,

                Vi ringraziu innanzi tuttu di a fiducia ch’ete manifestatu di pettu à noi, sciglienducci da priparà issu studiu à prupòsitu di a situazione di u territoriu di X à l’orlu di quist’annu 2012. Sappiate ch’emu travagliatu assai è fattu u necessariu da prupone un’analisi rilevante è acuta di a situazione chi ci primureghja. Vulemu aiutavvi è ghjunghjecci à i vostri sforzi pè ammaestrà u pòpulu di X è compie u prucessu di squassamentu psiculògicu ch’ete messu in ballu.
   E cunclusioni di u nostru Think Tank, e truverete intere in appiciu. Vi facciu solu quì un riassuntu pè introduce à a lettura di u riportu sanu.
   Pè ciò chi tocca à u persunale di a catena di televisione, raccumendemu di principià a nostra pulìtica di puliscera intellettuale licenziendu l’impiegati di X chi travaglianu in regia. S’elli sò troppu cari à licenzià, basta à lampalli in un placard. L’impurtante hè di fà vene novi impiegati di M pè inizià a mecànica manageriale di cui m’ete parlatu.
  Se e riazioni sò scarse, tandu si puderà passa à più altu livellu. Date tandu i posti di ripurtadori à cuntinentali di M, è dumandateli di fà riporti sempre à prupòsitu di u nostru prugramma di stabilimentu di residenti novi vinuti da u cuntinente M. Fateli sceglie e persone chi intervedenu pè e nutizie frà quelli chi uccupeghjanu un postu di rispunsabilità è chi, ben intesu, ùn sò di X. Ricenti studie di psiculugia parenu di dimustrà chi l’effettu di sta specie di prucessu nant’à e mentalità hè trimendu : a ghjente s’abitueghja à pensassi minuritaria è supranata, è i nostri s’abitueghjanu in quant’à elli à l’idea ch’elli sò i maestri quì. Ùn isminticate micca chi a televisione hè u medià u più putente pè cuntrullà u pensamentu di e masse. Ùn lasciate passà a pussibilità d’ammazzà pè u sempre ciò chi ferma di u famosu spìritu di resistenza di issu populu da fà smarisce.
  Se tuttu funziuneghja bè, tandu ringraziate u prisentadore stòricu è imponetene unu novu, di noi ben intesu. A psiculugia tàctica ci dimustreghja chi i spìritu debbuli, vale à dì a maiò parte di a ghjente, s’identificheghja à u prisentadore.
  Ùn ci sarà bisognu necessariamente di squassà ogni presenza di quelli di X. Basta ch’ella sia minuritaria è chi a ghjente ci sia abituata. Hè megliu di mantene una rapprensentazione di i X chi sia minuritaria è fulclòrica, da addurmentà a ghjente, chè di squassalla in tuttu. Rammintatevvi chi a nostra strategia hè fundata nant’à u principiu “Dormez les petits, tout va bien” è micca nant’à un upposizione fruntale chi hà fiascatu cum’è e recenti elezioni sembranu di mustralla. Cum’è a scrive ind’è La Prima Decade di Tito Livio u gran Nìccolo Macchiavele, hè megliu di mantene u nemicu à un livellu debbule è cuntrulèbule, che di circà à schiacciallu in tuttu, perchè tandu si pò sveglià. Mantenete dunque l’aspettu simpàticu, assulanatu, turìsticu, è sopratuttu politically correct  di a vostra duminazione. A stupidità è u mancu di struzzione di stu populu, dighjà biutatu da a so elita, ferà u restu.
   Ben intesu, pè mette in marchja stu prugramma, ci vole capunanzu à assicurassi chi ùn ci sarà nisuna uppusizione à l’ingrentu di a catena. Pè fà què, duie cose sò da fà in priurità.
   Pè u primu, rigalate prumuzioni à i spìriti debbuli è cunfurmisti. Pruponèteli un emissione pè elli, da ch’elli possanu face à so auto-prumuzione è vantassi di pudè mustrassi cusì. L’esperienza manageriale nostra ci dice chi issu prucessu marchja assai bè : sò tanti è tanti quelli chi lascianu e so cunvinzioni iniziali – s’eranu in veru cunvinzioni... – da uttene unu vantaghju particulare è pè u più à spessu mischinu. Stu prucessu, chi di sicuru annerberà certi impiegati sinceri permette in più di crià una rivalità trà u persunale è dunque di divìdelu. Divide pè regnà hè un mètudu chi v’aiuterà in a vostra impresa.
   Pè u secondu, identificate i capizzoni o capiduri chi purrìanu minaccià u vostru prughjettu. Quelli quì, minacciateli franca è chjara. Se l’addurmentera è a manipulazione devenu esse preferite in generale, pè quelli quì ci vole à manighjalla bella che bè. Basta à esse discreti.
   Un dubbitemu micca à a FSA chi stu prugramma hà da arricà à mumenti i sò frutti. Vi basterà solu un’affare à arrigulà : fate pianu à l’intelettuali indipendenti chì sò fora di a catena è i cittadini in generale. Una pulìtica di marginalizzione di i Bluggatori è di l’internauti di X in generale purrià esse messa in ballu.
   Vi ringraziemu torna pè a vostra fiducia è vi auguremu u successu meritatu in i prughjetti vostri di marginalisation utile di i X da pudè pighjà a suprana nant’à u so paese abbastanza prestu da pudelu distrughje senza pussibilità di vultà in daretu.
   Rimanendu à a vostru disposizione se vi pare necessariu d’uttene chjarificazioni nant’à quellu studiu, vi preghemu d’accettà torna a spressione di u nostru rispettu prufondu,

Nicolas Malevicz
Presidente di a Fundazione di a Strategia Audiovisuale (FSA)

jeudi 29 mars 2012

Sguardu di piacè

Una nuvella di
Jo Antonetti

M'hè venuta, ch'avia sette anni. Avia una caniola cursina da chjucu, sempre cun mè, fidata, mansa, ma u vicinu l'avia incausata d'avelli tombu trè galline. Babbu m'avia dettu sai ciò chì ti resta à fà o figliò, è l'aghju purtata cun mè fora di paese, ùn si dubbitava di nunda a puvaraccia, ma quandu aghju cacciatu u sette di caccaru, hà capitu, i so ochji sottumessi cherianu spiecazioni, aghju chjosu l'ochji è tiratuli  in capu. Dopu à avella intarrata, rientrendumine in casa, vidia u so sguardu, è risentia qualcosa di stranu, un sintimu di putenza, di piacè, qualcosa venia di cambià in mè. A cunfirmazione hè venuta voltu i mio quindeci anni, m'avianu arrubbatu a mottò, avia un dubbitu chì in paese, latrunchjinu ùn ci ne era chè unu, li avia datu rendez-vous à u listessu locu chè per a caniola. Subbitu m'avia pigliatu da in altu, chì mi purtava dece anni, è chì era un omatale.
A prima palla a li messe in u dinochju, è tandu ch'aghju vistu torna 'ssu sguardu. Pienghjulava, supplicava, l'aghju viutatu u sciarsgiore in corpu è in faccia, è risentia torna ‘ssu sintimu di supieriorità, di piacè, ié era infrebbatu.

Da tandu, a mo vita hà cambiatu. M’arricordu di ‘ssa turista, ch’avia falatu nantu a marina, avia tandu sedeci anni, dopu à avelli fattu  l’amore cum’ellu ci vulia, aghju cuminciatu à minalli patte nant’à e cule, li piacia, ridia , mi dicia, pichja più forte. Eo, ùn a vulia vede ride, innò vulia ritruvà ‘ssu sguardu, allora l’aghju tribbiata di calci in colpu, è tandu i so ochji anu giratu, è quandu l’aghju tomba, o  chì piacè, un deliziu immensu.

U mo cerbellu avia giratu, mi ci vulia à tumbà sempre di più per avè sempre di più piacè, una sola persona à tempu, ùn bastava più. Ne ci vulia dui, trè o dece, è i facia strazià sempre di più.

L’ultimi ch’avia tombu in Corsica, eranu ‘ssi turisti francesi, ch’avia scontru in muntagna, quattru giovani marsegliesi. Aviamu simpatizatu, è in giru à u focu, quella sera ci sciaccavamu une pochi di pastizzi. Tandu l’aghju braccati, l’aghju furzati à spugliassi,  è  a dammi i pochi soldi ch’elli avianu. Trimavanu, pienghjianu, ma ùn vulianu stammi à sente. Allora  m’era avvicinatu di u più grande, è li avia tiratu una palla in l’ochju. E cerbelle eranu spulate dece metri in daretu. L’altri si pisciavanu addossu, è tandu avianu fattu ciò ch’eo  li dicia,  è pienghjianu è cherianu pietà. L’aghju tombi à pentunate in capu.

E da custì, m’hè toccu à fughje  l’isula, à  ingagiammi nù a legione.

A legione era fatta per mè, pudia tumbà, strazià, scannà senza risicà prigione. Quandu simu ghjunti, quì nù u vostru paese, vi  possu dì,  chì n’aghju tombu zitelli, n’aghju furzatu donne è zitelloni, n’aghju strippatu vechjetti, mica per ideulugia, o fedeltà  à  a  bandera  di  a  legione.  Innò,  s’aghju fattu què  à I vostri ,  era solu  per ritruvà  ‘ssu sguardu chì  mi dava ‘ssu piacè chì m’infrebbava da  u  spinu sin’à  u  minchju.

E voi avà vuleriate ch’o l’appii eo ‘ssu sguardu, avà chè voi m’avete chjappu, straziatu, furzatu, castratu, a sò.

Ma cuntinuate puru à fà mi soffre, ùn u viderete mica ‘ssu sguardu da mè, innò ‘ssu sguardu era u mio piacè, u purtaraghju in infernu cun mè.

samedi 3 mars 2012

U Tira G (5/5)

Una nuvella di
Paulu Franceschi


VI. Turghjeta, u 13 lugliu 2084, deci ori di sera

Anghjula Santa aia appughjatu annantu à u buttonu di a scatuledda chì era posta annantu à una piccula tola, in u so curridori. U surrisu annantu à i so labbra alluminava u so visu. Fighjulava a scatuledda. Un incantu... Era tamantinedda 'ssa scatula, alta un centimu è larga trè. U cuparchjulu era beddu frustu, è annantu ci era marcatu : « Tira G ». Po ci era dinò dui disegni, chì riprisintavani un masciu è una femina. A luminedda di u disegnu chì currispundia à a femina era accesa.
'Ssu tiraghjastema, u 'dd'aia lacatu diciottu anni in daretu, in 2066, un stughjanti tedescu in linguistica. Hans si chjamava. Anghjula Santa vidia sempri u stughjanti caccià u tiraghjastema da una piccula cascetta chì cumprindia sei càntari. In a cascetta, di quissa Anghjula Santa si n'invinia bè, ci era una cantara biota. U stughjanti biondu biondu aia cacciatu a scatuledda è l'aia dumandatu di pruvà la. À u principiu, ci era marcatu « Tira Ghjastema » annantu. Ma cù u tempu, u tiraghjastema era diventatu frustu è l’ultimi lettari erani torri sfassati. L'aia spiigatu dinò Hanzu ch'è u tiraghjastema pudia funziunà in dui modi: masciu o femina.
« Una mascina cugnitiva » l'aia spiigatu Hanzu. A vi lasciu, aia dittu u stughjanti. L'emu fattu incù uni pochi d'arrighjistramenti è di scritti antichi antichi, ch'emu ritruvati. N'emu coltu a struttura semantica. Pruveti lu, dopu mi diciareti... Vultaraghju, da quì à calchì mesi.
Ma u tedescu ùn aia più datu nutizii. Ùn ci era mai più vultatu. Anghjula Santa aia aspittatu parechji sittimani, è ancu parechji mesa, ch’è Hanzu si ni vultessi, ma quiddu ùn s’era più vistu. È Anghjula Santa s'aia tinutu u tiraghjastema. Eppo quandu eddu era mortu Ghjaseppu di Tassu dodici anni fà, era ferma sola à sapè parlà a so lingua... À u veru fondu, ùn sapia micca tuttu à fattu s'edda era sola, o sì par furtuna, ci era dinò calchissia d'altru chì parlava sempri u corsu. I prima tempi, Anghjula Santa aia fattu a so inchiesta da par edda ed aia chersu in parechji paesi di u circondu par veda s'è ci era sempri calchissia chì parlava u corsu, ma ùn aia più truvatu à nimu. Eppo dopu i ricerchi apprufunditi erani stati fatti da i scentifichi in l'isula sana. Ma 'ss'ultimi deci anni, ùn s'era più trovu à nimu. In l'isula, era dunqua ferma sola à parlà a so lingua. Bon'parechji chjami erani stati lampati, ma senza risultatu. Po aia spiratu Anghjula Santa ch'eddu ci fussi sempri calchissia fora di Corsica chì parlessi sempri u corsu. Ancu in altrò è à u stranieri, l'inchiesti funi fatti. Ma senza dà nissunu risultatu. À u capu di parechji anni, i richerchi funi abbandunati. L'aiani pubblicati i Reti d'infurmazioni chì Anghjula Santa era ferma sola. Ci era ancu u so ritrattu annantu à certi publicazioni.
Chì sarà diventatu, 'ssu tiraghjastema chì mancava in a cascetta ? pinsava Anghjula Santa. Era un beddu sapè... Sarà statu lampatu in calchì rumenzulu, fà chì, pinseti Anghjula Santa. Forsi  Hanzu u si tinia par eddu in Alimagna. Era podarsi dighjà sciappatu o ancu brusgiatu. Si pudia dì ch'eddu ùn esistia più...
Anghjula Santa fighjuleti annantu à piccula tola. U “G” era in traccia di sfassà si à pocu à pocu. Po Anghjula Santa spignì u lumu. Era tardi è t'avia u sonnu. Si pudia dorma avà.


vendredi 2 mars 2012

U Tira G (4/5)

Una nuvella di
Paulu Franceschi


V. Barcilona, u 13 lugliu 2084, ottu ori di sera

U sguardu d'Anghjul'Antonu si punì in terra. Ci era una vanchjera incù una cuppetta di risu, un picculu pezzu di carri, un troncu di pani, un bichjeri d'acqua è dui pìdduli rossi. Ùn aia tanta fami ma si sciaccheti un pocu di risu. U restu u pudia lascià par dopu. Par quissa ùn u lacavani micca mora di fami. Da bia è da manghjà, ci era sempri. I dui roboti verdi li purtavani a cuddazioni è a cena. Ci vulia ch'eddu fussi in bona saluta. Hè vera ch'à sissanta novi anni, è malgradu 'ssa vitaccia di prighjuneri, Anghjul'Antonu era sempri in bona forma. Un miràculu ghjera. Erani avà quatordici anni ch'eddu era statu catturatu da quidda scenzimaffiaccia chì s'era cullucata in 'ssa Gauditorra Aluta di Barcilona. Faciani i sperimenti incun eddu. A so esistenza misaredda ùn era altru nienti cà quidda di un tupanchjinu di laboratoriu. Li mittiani l'alitrodi è l'attrazzi in capu, podarsi par analizà u so capu o u so ciarbeddu. Ciò ch'eddi faciani asattamenti, ùn a sapia micca Anghjul'Antonu. Chì ùn a 'ddi diciani micca. Fà chì era un gruppu di scentifichi scemi chì vuliani u puteri è tarrurizà la ghjenti. Faciani i ricerchi annantu u ciarbeddu umanu. Ma aia capitu bè Anghjul'Antonu ch'eddi u studiavani.
Dui anni fà, era ghjuntu un'antru prighjuneri duranti dui mesa in 'ssa piccula stanza. Era un tipu di a Nuvella Guinea. Era urighjinariu di un paisolu persu di 'ssi cuntrati. Ma u tipu era di capu è di coda, è si pudia ancu discorra incun eddu in spagnolu. Ci capia, mì. Juspè, si chjamava. Aia spiigatu à Anghjul'Antonu chì sicondu ed eddu, 'ssa scenzimaffia facia spezia di trafficu incun eddi. Ciò ch'eddi vindiani, ùn si sapia asattamenti, ma t'aia calcosa à veda incù u ciarbeddu. Dicia quiddu chì a scenzimaffia li surpavani calcosa in u ciarbeddu, li prilivavani calcosa in a so menti. Dopu u si vindiani, à prezzu altu, ch'eddu dicia Juspè. T'aia l'aria di cunnoscia. In fini di contu, pinsò Anghjul'Antonu, tuttu quissu ùn era ch'è un'iputesa, ùn ci era nienti di sicuru. T'aia l'aria sicuru, Juspè, ma à u veru fondu, chì provi t'avia ?

Anghjul'Antonu pigliò in manu u picculu ugettu di plasticcu è l’accarrizzò pianu pianu. Po cuminciò à caccià pianu pianu una chjappeda in un scorru di u sulaghju di a so stanza, incù i so ugni. Anghjul'Antonu punì a scatuledda in a so piattatedda, eppo rimissi a chjappedda annantu. Dipoi tanti anni ch’eddu era quì, i so vardiani ùn si n’erani mai avvisti ch’eddi si tinia ‘ssa scatuledda. Quali hè chì a sà s’è li saria piaciutu. Incù quissi, incù i so sperimenti bistrocchi, ùn si pudia mai sapè...

Dipoi tantu tempu, Anghjul'Antonu ùn aia più avutu nutizii di a so famiglia. Chì sarani diventati, tutti ? Ùn passava un ghjornu senza ch'è Anghjul'Antonu pinsessi ad eddi è l'imaginessi. U diviani cunsidarà com'è mortu. Sparitu. Purtantu, era vivu. In quiddu catagnonu. Ma chì vita. Quidda di u prighjuneri. Manghjà, bia, fà si metta l'alitrodi in capu par fà avanzà 'ssa scenza tonta. Eppo ùn ci era nimu chì si pudia parlà...

jeudi 1 mars 2012

U Tira G (3/5)

Una nuvella di
Paulu Franceschi


III. Furesta Nera, u 6 uttrovi 2067

Hans si sintia faticatu persu. Aia studiatu mori ‘ss’ultimi ghorna eppo ùn aia durmitu cà dui ori. Ùn era micca stata una bona idea di studià à tempu a linguistica è i scenzi cugnitivi. Ci era troppu travagliu par priparà i dui asàmini. Hans sintia i so ochja chì pinnulavani. Ma ci vulia ch’eddu ghjugnissi in tempu ed ora in Custanza par piglià u Magnettrennu. Era un pocu in iritardu. Ci vulia à accilirà un pocu. T’avaria u tempu di dorma dopu, una volta in u Magnettrennu. Ma ùn ci vulia micca à mancà lu. Forsi u stradonu aerianu aia da essa più beddu dopu. Par avà, incù 'ssi nivuli neri, si vidia pocu affari. Era piuttostu bughju. Eppo aia cuminciatu à candiddà. Si sintia ancu sunità avà. Di tantu in tantu, una accendita alluminava quiddu ariali di a Furesta nera, vicinu à u lavu Titisee, in i circonda di a Fossa Rinana. Ma fà chì da quì à deci minuti, s'aia da sbuccà in u chjaru, pinsava Hans. Tandu si pudaria andà un pocu più lestru.
‘Ssa vintata, Hans ùn l’aia micca antivista. Una vintata trimenti,  furtissima, putintissima. Vinuta da ùn si sà induva, da un cantu di celi ignuratu. Ùn a s'aspittava mancu stampa, Hans, quandu fù avvampatu. Fà chì navigava dighjà appena troppu lestru incù u so propulsori à u zirconiu, in quidda timpistata. Hans si sintì bulà in aria com'è una sbarrabàttula, prughjittatu ch'eddu fù à deci metri in davanti. Di u ditu grossu, appughjò  à fondu annantu à u frenu... Ma aia dighjà persu u controllu di u propulsori chì di colpu, si ribuccò. Hans si ritruvò à capu in ghjò, com'è una magacciula in preda à a timpistata. Feci tuttu par ridrizzà u propulsori, ma in vanu. Quandu pichjò in ‘ssu pinu altissimu è fustilargu, è chì a vita li fù tolta, u fumaccionu intugutuppò à Hans è u so brionu di tarrori, è u so propulsori rottu.


IV. Barcilona, u 13 lugliu 2084, sei ori dopu meziornu

In 'ss'appartamentu di u sittant'unesimu pianu di a Gauditorra Aluta di Barcilona,  Anghjul'Antonu aia compiu a so siesta. Aia durmitu una mez'uretta. Si sintia arripusatu.
Erani beddi 'ssi ghjastemi. In i tempi, s'imprudavani mori. Ti n'inveni ? Ùn ha micca un 'antra ? dissi Anghjul'Antonu, cù u so verbu altu.
Ancu secchi tù incastulatu !
Ah, quissa, ùn a cunniscia micca. U vedi, oghji aghju amparatu calcosa. Eh ! Si n'ampara tutti i ghjorna. Aiò dì mi un'antra...
Ch'è t'asciuvi !
Quissa hè bedda cunnisciuta. L'aghju  intesa beddu suventi. Dì mi ni ghjà un'antra, ma allora di quiddi beddi, a sà, di quiddi cumplicati chì si diciani in i tempi...
Ch'è tù scioppi !
Ma allora, quissa hè simplicia... Ié parlu di quiddi beddi cumplicati, abbastanza longhi, a sà... Si sintiani, à l'ebbica. Aiò, rifletti un pocu. T'ani da rivena...
Ancu perdi tù u ciarbeddu !
Quissa d'accordu, ma si senti po à spessu. Ié dicu una bedda ! Aiò, fà u picculu sforzu..., dissi Anghjul'Antonu.
Ch’è tù lampi u ciarbeddu è fà ni una frittata pà una banda di sturneddi orbi !
Ah quissa sì ch’hè bedda ! A sapia bè ch'è tù i cunniscii, chì t'aiani da rivena. Aiò dì mi ni un’antra, par piacè...
Ancu buli tù senza l'ali !
Ah quissa mi piaci assà. Avà vecu ch'è tù sè lanciatu. U vedi, l'ha poca a mimoria ! Aiò, dì mi ni un'antra, và...
Ch'è tù fussi bagnatu da i lacrimi di donna !
Quissa dinò mi piaci abbastanza. Allora và bè cusì. Mi n’ha amparatu uni pochi di beddi. Cunnosci mori affari, quantunqua. Quant'è tù ni sa...
Eppo ci fù u silenziu in a stanza.

mardi 28 février 2012

U Tira G (2/5)

Una nuvella di
Paulu Franceschi


II. Turghjeta, u 13 lugliu 2084, sei ori dopu meziornu

Anghjula Santa aia compiu i so faccendi. Par oghji, li bastava. Aia zappittatu un pocu in u so urticeddu. A menti era in fiori è muscava chì era un incantu. Eppo Anghjula Santa aia castratu dinò uni pochi di peda di pumati. È ci era ancu vulsutu à inacquazzà i so zucchetti. Era cuntenti, Anghjula Santa, di u so travagliu è si ni vultava, pianamenti è bè, in casa soia. Li piacia à fà 'ssu travagliu dopu meziornu, versu cinqui o sei ori di sera, ma prima di a trabucinata quantunqua. Vinia bè tandu. Chì l'eria era cusì bona à st'ora. Ùn facia nè caldu nè fretu. È avali, Anghjula Santa si ni pudia ghjentra pianu pianu in a so casa.
In u circondu, si sintia un bisbigliu d'aceddi. Chì 'ssu locu era veramenti u paradisu di l'aceddi. Primamenti, ci era mori arburi casciuti. Sicundamenti,  era beddu pulitu in terra. À l'aceddi, li piacia u pulitu. È in più Anghjula Santa lacava sempri pà l'acidduchji uni pochi di graniceddi. Quissa, piacia mori à l'aciddamu. Faci chì cusì, à pocu à pocu, l'acidduchji s'erani arrighjunati. Uni pochi, erani mansi tonti. Quì ci era meruli, ghjandaghji, currachji, capineri, pettirossi. Ci era guasi tuttu u bulamu chì friquintava quiddi loca. Sicond'è l'aceddi, faciani à l'appiattu o à palesu. Chì ogni razza d’aceddu t’avia u so carattaru. In certi staghjoni, da luntanu, si sintia ancu u cuccu, a puppusgiula, è di i volti, ancu u pichjaronu. Ma quiddi ùn s'avvicinavani tantu. Inveci quì in piazza, ancu a cardalina è a codizzennula ci ghjunghjiani. Di i volti, 'ssi acidduchji si sintiani tutti à tempu. Uh chì cuncertu, tandu. Sintiati vo i trilli ! Tamanta lachedda ch'eddi t'aviani ! Ognunu vulia fà sapè ch'eddu era quì, è ch'eddu t’avia a più bedda boci. Anghjula Santa  cunniscia ogni cantu è ogni boci d'aceddu l'era famigliari.
Anghjula Santa francò u purtonu incù u sopraporta in petra zuccata di a so casa, si tirò l'usciu è sbuccò in u curridori. Ci fù u silenziu, eppo si sintì:
«Allora, ùn ti s'hè micca intesu, oghji», dissi a boci chjara è schietta d'Anghjula Santa. Ùn ha dittu nudda. Fà chì mi faci u musu. Mi faria piaceri di senta un pocu a to boci... »
Eh... ! Ch'è t'asciuvi !
Ma fà mi u piaceri, ùn cumincià micca à ghjastimà com'è tù faci sempri, dissi Anghjula Santa. Cerca di perda 'ss'abitudina, una volta par sempri.
Ch'è tù perdi a trippa è u biddicu !
Ah ! Cummenci dighjà ? A faci apposta allora. Hè par fà mi mantagà... Mi vò imbambuliscia, sì  Mi vo fà intuntiscia, aghju capitu.
Ch'eddu ti piglii un ventu !
Ùn ti si senti micca di a ghjurnata è a sola cosa ch'è tù dici, hè par fà mi ...
Ancu lampi tù i dita è divurà si li u falcu neru !
U vedi chì mi taglii a parola. Lascia mi finiscia, omancu, ciò ch'è dicu. S'è tù parli à tempu à mè !
Ch'è t'imbuffi !
Povar'à tè ! Ùn a sa micca chì a ghjastema voglii è ghjira, volta in capu à chì la tira ! risposi Anghjula Santa.
Ancu fussi tù nata tarantedda è marità ti si u cateddu muntaninu !
Ùn parli micca duranti un'ora è ùn trovi cà quissa à dì mi !? Ah sè bravu, si pò dì ch'è tù sè bravu incù mecu !
Ancu fussi natu tù ghjumenta di preti è manghjà ti si a to donna à l'aperitivu !
Com'è tù sè gattivu ! risposi Anghjula Santa. Sè veramenti malvaghju !
Ch'è tù lampi u fecatu è a melza !
Ah ! I pulmona i mi lasci... Com'è tù sè bravu ! Ancu i pulmona, u cori è u stomacu, mi sbrugliaraghju sempri. Eppo, pà u fecatu, ùn mi leva nudda, chì n'aghju quattru da cantu in u cungelatori. Unu, u mi faraghju insittà. Allora, ùn mi piglii altru nudda ?
Ancu perdi tù u ciarbeddu è i dita !
Ah, ùn ti bastava micca. S'è tù mi cacci po u ciarbeddu, allora tandu sò lecca. Quì po ùn mi ni sortu mancu in flacchina.
Ch'è tù sii castigata !
Pesta ch'è tù sè ! Ùn sa dì ch'è gattivi paroli.
Ch'è tù lampi u fecatu è divurà si lu i corba famiti... !
U m'ha dighjà cacciatu u fecatu, o tontu ! U mi vò livà dui volti, u fecatu ? Povaru à tè ! Ùn sa mancu cuntà ! Vecu chì sè bonu à ghjastimà è basta. A t'aghju ditta milla volti ! Ùn si pò micca avè una discussioni incù tecu.
Iiih... ! Ancu... !
Fora di a ghjastema, ùn sè micca capaci di dì calcosa di seriu, d'assinnatu. Aiò ch'ùn sè bonu à spiigà ti è fà cunnoscia u to parè comu tuttu u mondu.
Ch'è t'imbuffi !
Quissa l'ha dighjà ditta ! Cambia un pocu di discorsu ! Ripeti sempri listessi affari... Basta, basta. A vedi bè ch’ùn si po micca raghjunà incù tecu. Auh, t'aghju intesu abbastanza par oghji. U troppu stroppia ! Ùn dì più nudda, và. Cheta, cheta ! Ùn ti vogliu più senta.
Eppo ci fù u silenziu. Avali, si sintia dino u cantu di l'accidumu. Po a boci d'Anghjula Santa ripresi.
«Ti lasciu. À prestu, u me tisoru...».
A boci d'Anghjula Santa s'era fatta dolci, tennara tennara...

dimanche 26 février 2012

U Tira G (1/5)

Una nuvella di
Paulu Franceschi


I. Roma, u 9 aostu 2080

Facia buddonu in quidda tarrazza di caffè di a piazza Campu di i Fiori. Si sdrughjiani i baddini in istacca, à st’ora ! A piazza era bagnata da u soli è tuttugnunu era in brama d’un bichjeri o d’una rinfriscata. Pianareddu, l’omu pichjeti di ditu annantu à a tola.
– Allora quantu ?
– Cinqui millioni panscudi l'unu, risposi Felipe.
– Sò cari !
I dui omini fighjulavani i dui cilindri turchini posti annantu à a tola, affascinati. I dui ugetti erani longhi sei millimitri. Ed erani inturniati d’un alu turchinu intensu.
– Deci millioni panscudi in tuttu. Hè u prezzu. Par avè 'ssi neuroscanni, ci voni parechji anni di travagliu. Certi volti ancu parechji dicennii... Eppo ùn facciu micca minzioni di i risichi... A sapeti ch'è i nosci, i neuroscanni, sò unichi. Hè ropa rarissima, eccizziunali.  Un cucapá d'America Cintrali è un budibud di l’isuli Salomoni.
– Pudemu pagà u prezzu. Ma chì garantita t'aghju annantu à a qualità ? Attenti chì ci voli ch’è a ropa fussi d'ottima qualità. Chì s'ùn cunveni micca, vogliu essa rimbursatu subitu subitu.
Hè tuttu ropa garantita, dissi Felipe. A garantita, ci hè à centu par centu. S'ùn cunveni micca, si cambia. O si rimborsa, com'è vo vuleti. Ma a noscia, a ropa, hè di prima trinca. Ùn hè mai successu, ch'eddu ci fussi statu bisognu di rimbursà. Di i nosci neuroscanni, i clienti sò sempri cuntenti.
Sò cumpatibuli incù i Russii è i Sluveni, omancu ? Parchì t'avemu i clienti in Russia è in Sluvenia Suttana.
  Sò cumpatibuli incù ogni sterpa umana. I nosci ingeniori  a poni accirtà, chì i sperimenti apprufunditi ch'emu fatti l'ani dimustratu. L'emu missi à a prova, più d’una cintunara di volti. Par quissa, ùn emu mai avutu un prublemu.
  Allora cumpraraghju 'ssi dui. U cucapá è u budibud.
  Eppo l'indici di metacugnizioni hè altissimu: 121 pà u cucapá è 117 pà u budibud ! Sò stati misurati incù a famosa scala P-II-45-Davidson.
Và bè. Vi dumandaraghju dinò una discrissioni assuluta. Semu d’accordu ?
Ben’intesu ! Và senza dì si.
L’omu fighjulava annantu à u screnu tridiminsiunali olugraficu. À u capu di calchì stonda, feci parechji muvimenti di ditu annantu à u screnu, à spiccera, eppo capizzò:
  Hè fatta. V’aghju mandatu i solda.
Felipe cuntrullò annantu à u so screnu. À quandu compia a virificazioni, i dui cilindrini cambietini di mani.
  Allora t'avaraghju podarsi un'antra cummanda, da quì à un mesi o dui. A vi cunfirmaraghju. Mi ni ci vurria unu incù una lingua di i circonda di u Mari Tarraniu, l'isuli di prifirenza. Hè pussibuli?
  T'emu calcosa chì pudaria cunvena in priparazioni. Ghjustu appuntu pò essa prontu da quì à calchì mesi. Ma hà da custà caru. Emu pigliatu mori risichi par quissu ! Ma hè ropa d’altissima qualità, eccezziunali.
  Pagaremu, s'edda hè ropa bona.
  Hè bunissima. Ma ci hà da vulè à aspittà dinò un'ugna, ch’è tuttu fussi in ordini. Ma sarà prontu in tempu ed ora.