mercredi 28 septembre 2011

Agorafobia

Una nuvella di
Jo Antonetti

Venimu di ghjunghje in San Fiurenzu. Un sò ancu surtitu di vittura, chì digià aghju u stomacu annudatu. A sapia, ùn ci vulia à cullà. Quand'ella hè ghjunta in casa dui mesi fà, dicendu mi, "aghju e piazze per Ben Harper", aghju fattu u baullu, Bernard Peur ? quale hè quessu ? Pensa, a sapia qual'era, è sapia dinù chì ci avia da esse un mondu scemu, ma ùn li pudia palisà a mo fobia, allora aghju fattu cum'è sempre, aghju baddalatu dicendu chì à mè a musicaccia americana mi rumpia e stacche, è chì di statina ùn si pò viaghjà nant'à e strade è un canapu è l'altru.

Ma, ùn li possu ricusà nunda à ella, dunque sò cullatu. Digià, per istrada mi ghjunghjia a frebba, infilarate di vitture chì andavanu à u passu, turisti sgalabbati chì piantanu per un sì o per un nò. Aùù, ma chì veneranu à rompe ci e stacche.
Infine, simu ghjunti, in carrughju aghju l'impressione chì e croci chì m'anu fattu cacà in vittura si sò varcati à tempu à mè, per fà mi cacà torna, nunda chè u s'accente hè un suppliziu per mè, è poi e so tenute, quant'à mè li si pare chì perchè ch'elli sò in vacanze, ci vole à veste si male. Ma, avemu l'altru latu, i bastiacci è l'aiaccini, tutti vestuti cum'è s'elli fussinu di battezimu o di matrimoniu, omi è donne tutti in tichetta. Aiò, per andà à vede à Ben Harper à mez'à tarra è pulvariccia. Mi colla a frebba in capu, cercu di calmà mi, quandu sentu un rimore chì s'avvicina, chì serà torna ?

Musicanti di carrughju chì ghjocanu u tamburu nant'à vechji containers in plasticu, sicuramente un messagiu ecologistu, è tutti l'altri conni in giru chì i piglianu in fottò, o chì ballanu cun elli, mi dicu chì ùn vale à inzergà si, si staranu nantu à u portu. Innò, hè prevista ch'elli accumpagninu a ghjente sin'à u cuncertu. O per la miseria, m'accadenu tutte. Eccuci à u cuncertu, per andà à beie si un colpu, hè una vera spedizione, puntate di spalle, pedi calpighjati, puzza di sudore è d'ansciu, un infernu. U cuncertu ùn hè megliu, simu tutti aritti, imbugnati, à a puzza di sudore è d'ansciu, s'aghjusta quella di sigaretta è di u tizzone. Aghju da craccà, a sentu, u solu affare chì mi cunsola hè chì u tippu a li sciacca à a chitarra, a musica hè bona. Ma què dinù m'arrabbia. Ié m'arrabbia di vede ch'eo spartu i listessi gusti chè 'ssa banda di capre ingiru à mè, pensu anch'eo cum'è Desprosges chì dicia " Quand quelqu'un est d'accord avec moi, j'ai l'impression de n'avoir plus qu'une demi opinion", allora, pensa quì cun cinque milla persone chì sò d'accunsentu cun mè.

A u capu di quattr'ore, sentu vene à fine di u mo suppliziu, u cuncertu hè finitu, pigliemu a stretta chì parte da a citadella sin'à u portu, infine appena di calmu, micca mondu ingiru à noi, solu eo è ella apperlamanu. È tandu sò sbuccati da u portu, sempre cù i listessi containers, sempre listessa musicaccia, sempre i listessi conni à inturnià li, è elli chì mi vulianu fà ballà. Era troppu, è u troppu stroppia dicia quellu, eo ùn l'aghju struppiati, aghju cacciatu a pistola ch'avia à a cinta è l'aghju tombi tutti.

A pace. Più musicaccia, più rimore, più conni ingiru, ié a pace.


1 commentaire: