lundi 21 février 2011

E sette porte (4, 5, 6 /15)

Una nuvella di Jean-Yves Acquaviva

IV

In un locu bughjicosu, una spezia di carciula fatta à volta, un omu vistutu di neru scumbatte nant’à un tavulinu. A so faccia hè piatta sottu à u cappucciu di a so vesta. Tene una manu tagliata, a feghja è a ciotta in una spezia di caraffone pienu d’un liquidu zeppu è pagnu, u sarra è u pone nant’à un parastasgiu à cant’à dui altri di a stessa fattura. In u primu, un fœtus è in l’altru un sessu maschile. Murmutulendu una prighera, pone a so manu dritta nant’à ogni vasettu, cum’è per cuntà li. L’omu entre avà in un curridore, franca duie porte spalancate è si ferma di punta à una terza, sarrata. Unu usciu maiò, distessu à i dui astri fattu di legna preziosa è urnatu di mille frisgi strani. S’indinochja, prega torna è, in una sguilla longa è acuta, a porta s’apre. L’omu s’arrizza, pesa u capu per scopre ne, trè metri più luntanu, una quarta.

« Siconda pezza à manca » avia dettu u pulizzeru c’avia accoltu à Grazy è Mark videndu l’ispettore aggiuntu mette si a manu in bocca. U spitaculu era torna unu di quelli da fà nasce u timpurale in i stomachi i più infarrati. Una salma in tarra, spizzata è accunciata cum’è e duie astre. Un’ antru misciulime schiffosu di membri sigati è cambiati di piazza, una antra parsona à avè paspatu a crudeltà cusì risuluta di l’assassinu chì si pigliava u sonnu di Mark. Nisunu indice, ne peli, ne capelli, ne mancu una zampata à mezu à a pozza rossa. Eranu trè morti è i pulizzeri ùn avianu micca l’ombra d’una strada à suvità. Grazy imaginava digià a concia verbale ch’ella s’avia da coglie vultendu à New Scotland Yard. Mark avia chjappu qualchì fottò, nutatu ch’ella mancava a manu manca di a vittima è avia raghjuntu à so patrone chì l’aspittava in vittura. À teleffonu in manu dicia « iè » tutte e cinque siconde, à l’altru capu di a ligna una voce secca mughjava.

« Dì mi un pocu o Mark, mi voli purtà in casa toia ? Aghju bisognu di calmu è d’un tè. » Mark ùn avia micca rispostu, avia fattu smarrà a vittura è andava à via di u so appartamentu di Westminster. U cambiamentu in a voce di Grazy l’avia stunatu è si dumandava s’ellu augurava bè o male.

V

Mark vinia di discità si, sempre ochjichjosu, si stinzava, lascendu si alliscià da a luce caldetta chì annunciava un ghjornu novu. U rimore di l’acqua chì curria in a sala di bagnu annanava u ricordu di a viciglia. Avia apartu l’ochji sintendu u zirlu firmà si è aspittava ch’ella surtissi. Sintia i so passi lestri nant’à e chjappelle, s’avvicinava è Mark s’appruntava à porghje li un surisu. Avia apartu i so bracci spirendu un basgiu è forse di più. « U mio tenipettu l’hai vistu ? » Anny ùn lu vardava mancu, a so chjoma rossa vultulava in tutta a pezza è Mark a suvitava cù l’ochji pieni à dilusione. Avia lasciatu falà i so bracci è suspirava. « O Anny aiò. Mancu un basgiucciu ? » Quella finia di veste si, ricuglia i so affari è si n’andava. Mark s’era arrizzatu è l’era partutu appressu. « Ti ne vai ? » « Iè, ti vecu da quì à una ora per fà u puntu. » U sguardu tennaru chì Mark avia scupartu a sera nanzu era smaritu. Avia lasciatu a piazza à quellu più cunnisciutu, duru è dicisu. Nanzu di sarrà a porta daretu à ella Anny avia cappiatu ‘sse parolle chì vugulavanu in capu à u giovanu pulizzeru : « À supitu…È chjama mi ispettore per piacè. Alè ciao Little…White. » Un antru ghjornu, una antra decisione, mai più ùn andaria cù una donna più grande c’à ellu.

Dapoi più d’una ora Mark si stirpava l’ochji à leghje è leghje torna i cartulari di e trè vittime scuparte ‘ssi pochi ghjorni. Ùn ci sbuccava à buscà a leia trà di elle, ‘ssu puntu cumunu chì li avaria datu un principiu di spiegazione. Vardava i ritratti appiccicati à u tavulone, ognunu più boffu c’à l’altru circhendu à induvinà ciò chì pudia mutivà macelli simuli. Forse era solu scimizia ? Forse currianu appressu à una cosa c’ùn esistia mancu ? È s’ellu ùn era c’à unu assassinu cumunu, senza scopu è chì tumbava à l’azardu per u solu piacè di sazià si di sangue ? Mark pinsava à voce alta cum’è per cunvince si da per ellu di ‘ssa teuria. Ma in fatti, ùn ci cridia mancu à pena. Ùn sapia chè ma sapia chì qualcosa liava ‘ssi crimini, a sintia. S’era ciuttatu torna in a lettura di i raporti, tantu per truvà ci a chjave c’à per impedisce si di sente a voce di Grazy chì teleffunava in a pezza à cantu.

S’era messu à u purtellu di u so burò è fighjava a cità chì si stindia sottu à i so ochji, paria calma, à l’asgiu di e strage chì occupavanu e so pinsate. À l’orisonte, affaccavanu certi nuli neri, colmi d’acqua è d’ellettricità. In sè, si dicia ch’ellu ùn staria tantu à piove.

VI

Toni, accendite è acqua à rivocculi. A piossa spisciuleghja nant’à i vetri tamanti di u loft. À ogni fraiata di lume in l’appartamentu s’induvineghja un coppiu nant’à u lettu. Affaccindati à abbracci infiarati, imbriacati da e so carezze, ùn ponu sente a prisenza di l’omu vistutu di neru chì i varda dapoi una stonda. In a so manu diritta, una sciabbula à lama arcuta. Capu à capu, pettu à pettu, l’anche di l’unu imprigiunendu à l’altru, i dui inamurati ùn imagineghjanu micca chì ‘ssu basgiu passiunatu sarà l’ultimu. U bracciu si pesa, è po fala seccu, seccu. Pianu, pianu l’omu s’indinochja, ricote i dui capi sempre appiccicati è i ficca in un saccu ch’ellu si mette à piccollu. U fracassu di e tunizate si face torna più forte, a luce di e saette entre à colpu, à colpu in a stanza illuminendu e duie macacciule senza vita, è u lettu bagnatu di sangue.

« Aghju trovu, aghju trovu ! » Mark era intrutu mughjendu in u scagnu di Grazy. L’avia lampatu unu di ‘ssi sguardi neri chì li davanu tanta autorità nant’à l’altri. « Hai trovu chè ? » A risposta di l’ispettore avia un pocu rifritatu a so esaltasione. U dupitu l’avia chjappu è stava ammutulitu. « L’hai da fà u to ovu o ci vole à aspittà à dumane ? » U corciu giuvanottu avia pigliatu u so soffiu è avia spiicatu chì, dopu à avè vultulatu l’infurmazione ch’ellu avia in ogni sensu, avia trovu una leia trà i morti. Eranu tutti discindenti di ghjente vinuta da l’Inda. À chì un babbone, à chì una arcimamone. « Hè tuttu custì u to scoop ? Varda chì s’è tù sì à l’oziu aghju da truvà à occupà ti eiu ! » « Ma… » « Ma chè, sorte mi di quì è vene cù qualcosa di più solidu a prossima volta. » Mark s’avia tiratu a porta è suffiava. Rinculendu avia minatu nu qualchì sia, s’era vultatu per turnà à scopre à Matt Mattews chì u fighjava da in altu cù u so sguardu spargugliatu. « Avete u novu ? » per sola risposta Mark avia scuzzulatu u capu da diritta à manca. Pinsava chì per oghje, una lepara bastava. Era surtitu cù l’idea d’andà duve ellu pudaria truvà qualcosa da rinfurzà i so argumenti. Chì, ancu per esse ligera, a pista li paria calda.

6 commentaires:

  1. 20 000 pagini letti in trè mesa !

    Mancu mali nò ?

    Avali cuddemu à l'assaltu di i 30 000... 40 000... 100 000............

    RépondreSupprimer
  2. 1, 2 è 3 : 9 "passiunnate"
    4, 5 è 6 : 6 "passiunante"

    Duve sò i trè chì mancanu ? Attenti...arrotu a sciabbula...

    JYA

    RépondreSupprimer
  3. Avà t'avvezzi troppu à e lode o JYA. Ma hè stata decisa da u nostru picculu mondu literariu ch'era ora di fà a "critica" seria seria ...Ancu noi, arruteremu i cultelli,

    haha simu diventati specialisti di l'arrutera di l'arme, nò?

    Francesca

    RépondreSupprimer
  4. 1, 2 è 3 : 9 "passiunnate"
    4, 5 è 6 : 6 "passiunante"

    Duve sò i trè chì mancanu ? Attenti...arrotu a sciabbula...

    ooo mille scuse - ti possu offre un caffè?

    RépondreSupprimer
  5. Iè, u caffè u pigliu. M'aiutarà à riflette à u to pardonu...o micca.

    JYA

    RépondreSupprimer